Poezie
N-ai sa vii
1 min lectură·
Mediu
Luna s-a culcat pe patul ei de puf moale și rece
Stelele strălucesc în albastrul inocent al văzduhului
Iubirea plânge chinuită,înlănțuită,mistuită în adierea dulce a suspinelor inimii...
Trist, petalele pleoapelor se deschid ușor...
Nu vor să tulbure și mai mult zgomotul asurzitor al bătăi-lor inimii!
........................................
Frunzele cad,ploaia ne bate la geam,
Tremură neștiut de dor sufletul,
Albastrul genelor deschide privirea spre zenit,
Fulgerele stau să se dezlănțuie
.........................................
O rază de lumină apare...se ivesc iar zorile!
Nu mai strălucesc stelele,
Nici cerul nu mai plânge,
Norii au aprins culori fosforescente...
Însă tu ești departe: cu gândul,cu trupul,cu sufletul...
Oare ai să vii?
002.202
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Pantea Amalia Simona
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Pantea Amalia Simona. “N-ai sa vii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/pantea-amalia-simona/poezie/202847/n-ai-sa-viiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.