Poezie

in amurg

1 min lectură·15 iunie 2008

Mediu

Rătăcesc de-a curmezișul când tu ești departe;

pașii tăi îi strig de pe stâncile abrupte;

când mi-ai ieșit în cale aveai gâtul golaș,

și tălpile îți sângerau a mia oară;

tu nu știi să strigi amurgul,

eu nu știu să-l opresc pentru mine;

e a nu știu câta oară rece,

iar vântul ne-a pus stăpânire peste obraji

Tu vrei să-mi dai sandalele roșii

si să mă plimb desculță prin odaia ta;

cămașa cu care-mi ștergi gandurile

e tot mai rece;

iar sufletul se așterne pe spate

și-și cântă imboldul ;

Noi stăm adormiți

așternutul ne strânge tot mai tare,

vrem să aprindem lumina;

timpul s-a oprit și mai stăm;

gândul doare!...

002.288

Pantea Amalia Simona. “in amurg.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/pantea-amalia-simona/poezie/1787932/in-amurg

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.