Poezie
Tristete
1 min lectură·
Mediu
E un ocean albastru toată zarea,
Se înfiripă iar de dor privirea
Și se afun-n noapte amintirea
Cuprinsă de tristețea ce-a venit...
Si a venit sa stea aici
Nu vrea sa plece,e vicleana
Si plange dorul pustiit
Si plang si eu cu el de-o seama...
Nisipul e cuprins si el
De framantari mistuitoare
Dar el isi stinge dorul ne-mplinit
In valurile trecatoare...
Plaja-i pustie,totul e pustiu...
In mine plange inima ranita
S-a dus cu totul dorul chinuit
S-a dus si vara...
O sa vina iara!
002.408
0