Uneori stau la o margine de cântec
Malaguena salerosa
îmi visez viața, care se petrece, de altfel, în jurul meu.
Te văd,
Mă gândesc cine este străinul ăsta pe care îl visez obsesiv noapte de
Ca și cum te-aș fi pus să locuiești
în urechea surdă a lunii decembrie,
așa ai învățat să nu-mi recunoști sunetele,
multele mele sunete
de pași, de degete, de zâmbete
sunetele mele de
L-am recunoscut imediat. Călca rar ca și cum și-ar fi măsurat fiecare dintre infiniții lui pași. Uneori scotea un zgomot infernal, prelung, apoi mârâia ca și cum ar fi fost ținut în lanț.
După ce a
Păsările mele au aripile îngreunate
și înnegrite de cenușă
n-au mai rămas din ele
decât zborurile mult uitate și mult trecute.
Păsările mele două câte două
sunt singure
pentru că s-au
Copii și desene
Miercurea mergeam la școală deghizată în „doamna de desen”. Spuneam, desenați copii, mă gândeam, oare ce urmează, de data asta testul omulețului sau arborele. Copiii desenau linii
Aveam zile cand îngerii mei nu erau decat niste statui
despre care,
nu mă puteam lăuda decât că deveniseră reci,cenușii
si ici pe colo li se crăpaseră aripile...
dar vezi,
într-o zi cand
Într-o toamnă
tu ai venit in întâmpinarea mea
cine este, m-am întrebat, cine esti?
în luna aceea noiembrie
m-ai găsit cautând probabil
mirosuri de toamnă.
Mă gândeam
oare nu înflorește
Acum când peștii iau lecții de zbor
și când,
mă întreb dacă a înota și a fi pasăre
se aseamănă în vreun fel,
când prințesele preamăresc balaurii
și unele sunt chiar soții fidele de zmei
când
PM