malaguena salerosa

Uneori stau la o margine de cântec Malaguena salerosa îmi visez viața, care se petrece, de altfel, în jurul meu. Te văd, Mă gândesc cine este străinul ăsta pe care îl visez obsesiv noapte de noapte Și iar aud, Malaguena salerosa Nu înțeleg. Oare ce limbă vorbesc când sunt trează oare ce oameni admir, pe cine urăsc și iar apari, de data asta zâmbești, îți gătesc lasagne și alte poeme Bologneze, carbonara... Și iar Malaguena salegrosa deja noaptea mi se pare prea lungă, în vis totul e infinit dar probabil în câteva secunde mă trezesc... Eu știu, în realitate zbor De cele mai multe ori deasupra unor gări din marile orașe, alteori pur și simplu îmi iau avânt și plutesc. Eu știu, în realitate sunt o balerină celebră de cele mai multe ori lebăda albă a lui ceaikovski. Malaguena salerosa Și tu (un necunoscut pe care l-am numit tu, pentru că adeseori îl zăresc pe strada mea, la adresa mea...)