Pandele Maricica

Daca vorbiti de manele si de becalism, de vadism, nu prea va dau dreptate. Cel putin cu manelele, eu cred ca mass-media poarta o vina foarte mare. A uitat ca trebuie sa mai si educe publicul, nu doar sa scoata profit. Nu cred ca vreo televiziune privata, sau chiar cea publica, va spune: \"da, doamnelor si domnilor, scopul nostru nu este sa va educam si sa va informam, ci sa scoatem profit.\" Atunci ar fi sincere, dar e o ipocrizie ceea ce fac. Sa fim seriosi! Doar nu va imaginati ca a fost difuzata o singura data o manea si tot poporul roman a zis: \"Vai, ce melodie frumoasa! Sa sunam la radio, la televiziune sa mai ascultam astfel de melodii!\" E evident ca nu! Majoritatea au fost pasivi. Dar daca manelele s-au difuzat intens, au crezut ca ele plac majoritatii si de aceea se difuzeaza. Ar fi buna de citit de aici cartea Noellei Neumann, Spirala Tacerii, aparuta la Editura Humanitas. De acum, intr-adevar, mass-media se ascunde in spatele ideii ca ele plac publicului. Acum plac, dar inainte nu neaparat erau agreate. E un cerc vicios.
In privinta mandriei nationale, aveti dreptate. Dar eu i-as spune mai degraba iubire nationala. Adica sa nu ne fie rusine ca suntem romani si sa nu ne mai spalam rufele in public: e bine ca romanul sa-si pastreze acel haz de necaz, sa se autocritice, dar fara sa o stie si cei din afara. Adica, noi aflam de toate gafele altor popoare? Nu. Cat de mult se vorbeste la noi despre oraselele de carton americane si cat de mult se vorbeste acolo despre copiii bolnavi de Sida din Romania, de cei care au comis infractiuni si asa mai departe? E un mod de a vedea lucrurile, e doar o opinie, desigur.

Cu respect,
Mari

Domnule Adrian Munteanu,

In ziua de azi se citesc mai mult poezii cu sex, maruntaie, excremente... Nu stiu de ce par mai interesante. In opinia mea, dar de gustibus non discutanbi, nu sunt neaparat cele mai reusite lumi poetice. Daca am fi toti asa, nu am avea nici un fel de speranta in ziua de maine, nu am mai putea continua viata asta, care nu e intotdeauna cea mai frumoasa. Eu nu cred ca toti cei care abordeaza astfel de teme sunt chiar atat de tristi si de sobri pe cat vor sa para, ci sunt oameni ce stiu sa se pacaleasca pe ei insisi. Poezia dumneavoastra e foarte frumoasa si ar trebui citita de cat mai multa lume. Imi pare rau ca nu se intampla asa, dar macar pentru cei cativa oameni care va respecta, v-as ruga sa mai postati pe site poezii.

Cu stima,
Mari

Poate ca nu veti mai citi comentariul asta, dar ma bucur enorm cand gasesc oameni plini de optimism. Asa ar trebui sa fim toti in viata, ca Alinuta... Totusi sunt putini ca ea. Majoritatea asteapta sa li se ofere de undeva de sus, dau vina pe imprejurari si nu stiu sa depaseasca problemele. E greu cand ai de recuperat in fata celor ce au avut alte conditii de viata, mai bune, dar se poate. Ma bucur foarte mult pentru Alinuta cea reala, daca povestea a fost inspirata din realitate.

Cu mult respect,
Mari

Ai o poezie foarte buna si plina de imagini care te ajuta sa reconstruiesti lumea descrisa de tine. E o lume interesanta si profunda. Sa scrii tot asa si sa-ti publici mai multe poezii pe site.

Cu drag,
Mari

Nu v-a obligat nimeni sa mancati alimente stricate, dar mi-ar fi parut mai bine sa cititi textul pana la capat. Macar atunci mi-as fi dat seama daca are sau nu valoare. Sa nu uitam ca, desi la prima vedere scarboase ori scarbosi, picioarele de broasca sau melcii au un gust bun. In plus, ar trebui sa stiti ca pana si dintr-un text prost se poate invata ceva. Se poate invata cum nu trebuie sa scrii. In anumite situatii pana si ciulinii pot fi plante medicinale.

Cu respect,

Maricica, cea cu \"geaca de vinilin\"

Am vazut la lista subiectelor fierbinti titlul \"inadmisibil de inconfundabil\". Mi-am zis in sinea mea: \"E clar! Un text cum nu se poate mai \"reusit\"!\" Nu mi-am imaginat ca ar putea fi o parodie... Acum lucrurile s-au lamurit: textul este foarte bun, iar parodiile sunt necesare, pentru ca aveam impresia ca pe agonia oamenii au uitat sa mai si rada. Adica am descoperit, intr-una din zile, la atelier, texte care nu meritau sa ajunga acolo, deoarece erau parodierile unor povesti descrise de faimoasele telenovele. Mi-a parut rau de autorul lor, dar ma bucur pentru dumenavoastra ca ati realizat un text reusit.

Filmul este interesant, dar ideea nu este noua... Apare in Biblie. Apare in folclorul romanesc. Tin minte cateva versuri dintr-un cantecel pe care l-am invatat la scoala cand eram mica. Un calator, obosit de drum se adaposteste sub un arbore. El scapa de caldura si, mai mult, copacul ii ofera si ceva de mancare. La sfarsit, calatorul il \"intreaba\" pe \"binefacatorul\" sau ce vrea. Arborele ii raspunde:

\"Cale buna, dragul meu,
Sa muncesti cu spor mereu
Si, un pom de vei sadi,
Astfel ma vei rasplati.\"

Mai e ideea fantanilor construite pe drumuri. Ideea nu e noua, dar aveti dreptate, s-a uitat de ea complet. Poate ca din cand in cand e bine sa ne-o aduca cineva aminte. Poate va reusi sa prinda radacini in cele din urma.

Eu sunt o fire mai optimista, tot mai sper ca vom scapa de descompunere, macar spirituala. Ceva din proza dumneavoastra imi aminteste de Bacovia. Si el avea obsesia mortilor si a descompunerilor. Totusi, de ce nu ati incerca sa construiti o proza cu o actiune?

Da, noi scriem, scriem, scriem... Se stie ca foarte putini vor reusi, in cele din urma, sa ramana in constiinta celorlalti. Cat despre poezie, no comment! Oricum aveti un talent extraordinar si de aceea, cuvintele sunt de prisos... Veti fi, cu siguranta, printre cei pe care istoria literaturii ii va consemna.

Ideea dumeavoastra de a aborda o astfel de problema e foarte buna. Din pacate, exista cenzura. Si asta se intampla peste tot in lume, Nu e loc intr-un comentariu sa detaliez, dar puterea banului primeaza. Cat despre proza in sine, acumularea de fapte, suspansul, toate creeaza senzatia de neliniste, ceea ce te face sa o citesti pana la capat. In plus, finalul te face sa te eliberezi de tensiunea acumulata in final.

Am vazut ca sunt foarte multe comentarii care considera proza asta excelenta. Permiteti-mi, totusi, sa va fac o sugestie... Primul dialog tinde spre masculin. Fetele barfesc mai mult, discuta banalitatile cu foarte multa usurinta... Ati incercat sa reconstruiti atmosfera dintre doua femei la o sueta, dar doar repetarea cuvantului \"fata\" nu cred ca e de ajuns. Apoi, \"parol\" nu mai are ce cauta, se folosea pe vremea lui Caragiale, e un pic exagerat. In rest, numai de bine. Si merita steluta textul asta.

Scrierea dumneavoastra seamana cu un articol... Numai ca e un articol despre amintiri, cu efecte de credibilitate, cu amanunte care sa ne introduca pe noi, ceilalti, in lumea pe care ati imaginat-o. E frumos. Dar, o singura rugaminte, sa nu-mi mai spuneti Domnia Voastra pentru ca nu sunt decat o simpla studenta, la inceput de drum in ale literaturii, care doar a avut norocul sa intuiasca ceea ce insemna poezia dumneavoastra, de fapt. Sper sa mai puneti pe site scrierile dumneavoastra pline de optimism si de un umor foarte fin, ce nu-si propune sa deranjeze pe nimeni. Probabil ca asa si sunteti in suflet. Mult succes in continuare!

Nu sunt la curent cu recomandarile lui CTP despre caricaturi. Aveti dreptate legat de cuvantul utilizat de dumnealui \"nefericiti\". Totusi, in conditiile actuale, in care musulmanii nu pot accepta cu seninatate ca exista oameni ce nu le impartasesc ideile, publicarea acelor caricaturi poate fi periculoasa. Nu cred ca avem nevoie de atentate sau de violente pe la ambasadele Romaniei. In plus, caricaturistii danezi nu ar fi trebuit sa le publice niciodata. E vorba de bun-simt sa nu lezezi credinta altora. Insa, daca si musulmanii ar fi fost mai pasnici, eu cred ca lucrurile ar fi stat altfel cu recomandarile lui CTP. Sper sa nu fi fost vorba de cenzura, ci doar de un mod de a ne feri de complicatii: pentru ca problema aceasta nu tine neaparat de presa. Conducatorii musulmani probabil cautau motive pentru a starni tot haosul. De aceea, cu respect, ma vad nevoita, de aceasta data, sa ii iau apararea lui CTP. Ce va fi mai incolo, vom vedea.

Cand am inceput sa va citesc \"proza\", am intuit ca nu poate sa fie decat un articol. E prea reala, cu marturii, dupa toate rigorile jurnalistice. Va felicit si, intr-adevar, poate veti putea sa le postati ca articole. Mult succes ca jurnalist!

Faptul ca semnele de punctuatie lipsesc face bine poeziei dumneavoastra. E foarte interesanta punerea in scena a unor lucruri care apartin prezentului, acele erori intentionate: \"au redevar\". Textul insusi exprima bine ideea din titlu, \"Lady Midnight\". In legatura cu concursul de povesti \"Ion Creanga\", ati putea sa-mi trimiteti cateva informatii la mail_for_mari@yahoo.com despre editia de anul acesta?

Am citit acum cateva minute un reportaj despre o icoana care infatisa moartea si parea foarte extraterestra. Poezia dumneavoastra aduce si ea ceva nu din viitor, ci din contemporan: butonul rosu, semn de alarma, de pericol. E interesant sa asociati lumea ingerilor cu acest buton. Apoi, ideea de a numi sufletul \"subteranele fiintei\" se potriveste foarte bine cu \"mersul impleticit\". Despre un posibil Dumnezeu vorbiti prin ultimele versuri, ii atribuiti putere: \"sfinti necanonizati vor murmura revolte niciodata planificate sa izbuteasca.\" Imi permit totusi sa spun ca poate ar trebui modificat cuvantul \"sfinti\" de aici. Dar, va dati seama, ca o fac din perspectiva in care analizez eu poezia, perspectiva ce s-ar putea sa nu fie cea mai buna.

Poezia e mai mult decat reusita si, asa cum remarca doamna Ramona Hudak e destul de rar intalnita ideea de \"lauda lenesului\". Cosbuc a mai scris ceva asemanator in \"Ziarul unui pierde vara\". Metaforele sunt foarte bine conturate: \"spicele din suflet se innegresc\", \"vantul sufla in coasa divina\", \"sa dau de pomana cuvintele\". Dar eu cred ca aici avem de-a face nu cu un lenes ci cu un cugetator, un om care vrea sa admire natura si sa se desparta putin de coasa, actiune prea obisnuita si banala. E mai degraba o cautare de altceva. Cand am citit poezia mi-am adus aminte de Eminescu si cred ca, pe undeva, nu in totalitate, dar il caracterizeaza. I se potriveste mai ales pentru perioada din adolescenta cand era foarte apropiat de natura. V-am mai citit cateva poezii si imi plac mult. Va doresc sa scrieti la fel de bine, daca nu chiar mai bine decat atat. Intotdeauna exista loc de mai bine, nu?

Cand v-am citit poezia, mi-am adus aminte de colindele acelea populare in care Dumnezeu bate la usa sa intrebe daca e primit la masa. Ceea ce ati creat aici e un dumnezeu viu si cald, o divinitate care face mai mult decat sa stea in ceruri si sa dea ordine, o divinitate care vrea sa fie cu oamenii. Aveti dreptate cand afirmati ca \"imi era frica sa-i spun ca sta acolo degeaba\". Nu stiu de ce, dar poezia pare a fi rupta din Biblie, cu toate ca unii comentatori de aici m-ar contrazice. Si eu am aceeasi viziune depsre Dumnezeu. E cineva care vrea sa te ajute si se coboara din cerul lui sa semene, sa faca brazde, sa mediteze la fiul lui, sa fie manios sau fericit. Aici il vedeti ca un prieten. E mai mult decat orice rugaciune de calugar, seaca si plina doar de vorbe. Reusiti sa redati cu fapte ceea ce multi nu pot simti prin manastiri. Sunt prea nesemnificativa, dar va felicit.

S-a spus ca ar trebui pus in text mai multa descriere a personajelor. Ei bine, in opinia mea, varianta publicata pe site e mai buna decat cea din comentariu. Dialogul e viu si real, nu are nevoie de adaugiri de prisos. Apoi, e un dialog plin de umor care curge. E foarte frumoasa proza dumneavoastra. Este prima data cand citesc unul din textele dumneavoastra si probabil ca voi reveni si alte dati. Cred ca ar trebui sa lasati proza asa cum e, indiferent de parerile contra.

Eu cred ca exista discriminare legat de rromi, cu toate ca nu dorim sa o recunoastem. Pe de alta parte, sunt si rromi care, cu adevarat fac mult rau... Nici acest lucru nu trebuie negat. Am intalnit cazuri care m-au ingrozit. Rromii sunt oameni, la urma urmei si ar trebui tratati ca atare. In functie de comportamentul fiecaruia. Si daca, asa cum remarcai, draga Miriam, europenii nu ne accepta, ar trebui ca macar noi sa dam dovada de mai multa intelegere. Textul cred ca prezinta foarte bine problema rromilor, fara a uita ca, totusi, unii din membrii comunitatii exagereaza putin: cazul lui Adrian Copilul Minune - cred - care, pentru ca voia sa participe la festivalul de la Mamaia cu manele si nu cu muzica usoara, i-a acuzat pe organizatori ca l-au refuzat datorita faptului ca e tigan.