Odată, pe țărmul unei mării
Cu pasul mort,
Umblam și căutam,
Iubirea…
Noaptea, născută din mare
liniștea și alinarea, mie-mi dăruia,
Dar coșmaru-mi, revenea, din nou pe pleoape.
Ca o nălucă-n vise-mi apari
Exiști sau nu exiști ?
Gândul, frământă-n mine
Ființă dragă, mie-mi esti ?
Cât în viață, tu vei fi
O nălucă, pierdută-n timp, vreme și spațiu
Tot în vise, ai
O clipă privesc în jur
Și totul, străin îmi pare
Pân` și ungherul de trandafiri
Unde, legați de mână,
Prietenia ne-o juram.
Iar dragoste,
În lumina ochilor,
Þi se oglindea
Un an din viață a mai trecut
Clipele de tinerețe ca trenul trecut-au ele,
Metamorfozate în fragmente de neuitat,
Mângâiere și căldură, ele aducând
Atunci, când soarta spatele ne
Ca o nălucă-n vise-mi apari
Exiști sau nu exiști ?
Gândul, frământă-n mine
Ființă dragă, mie-mi esti ?
Cât în viață, tu vei fi
O nălucă, pierdută-n timp, vreme și spațiu
Tot în vise, ai
Când stele se aprind
Și străzile sunt pustii
Cutreier, cu pas mărunt,
Povești de iubire
Stelele și luna, martori fiindu-le
Pe-o bancă m-așez,
Limpezire gândurilor a le da.
Stelele și
