Jurnale

Ca o nălucă-n vise-mi apari Exiști sau nu exiști ? Gândul, frământă-n mine Ființă dragă, mie-mi esti ? Cât în viață, tu vei fi O nălucă, pierdută-n timp, vreme și spațiu Tot în vise, ai

Odată, pe țărmul unei mării Cu pasul mort, Umblam și căutam, Iubirea… Noaptea, născută din mare liniștea și alinarea, mie-mi dăruia, Dar coșmaru-mi, revenea, din nou pe pleoape.

Când stele se aprind Și străzile sunt pustii Cutreier, cu pas mărunt, Povești de iubire Stelele și luna, martori fiindu-le Pe-o bancă m-așez, Limpezire gândurilor a le da. Stelele și

Un an din viață a mai trecut Clipele de tinerețe ca trenul trecut-au ele, Metamorfozate în fragmente de neuitat, Mângâiere și căldură, ele aducând Atunci, când soarta spatele ne