Urlet de smoală
Și luna e roșie, muiată în sânge
Și tu ești iar rece, și iar nu mai suni
Și marea ca smoala cu vaiete plânge
Și plâng și eu, negru, mușcându-mi din pumni
Și cerul, un popă
Între două emoții
Prima lacrimă din lume mi-am pierdut-o în zăpadă.
M-am plecat ca să o caut, însă iarna mea de dor
o tăiase in cristale, înainte chiar să cadă
și i-a rupt căderea dulce
Mass media
In fiecare zi mai rău, iar ei ne spun \"Zâmbiți, vă rog!\"
Cu fiecare emisiune citând același monolog.
La fiecare fața noua de pe ecran, același rol
\"Păstrează ochii în pământ,
Numerolog
Cinci miliarde de picioare-nvârt
În fiecare zi o lume rea
Doar două nu se lasă învârtite
Ducându-mă pe mine-n neputința mea
Trei ceasuri rele-n fiecare marți
Si fiecare-aduce
Fără rușine
Am ochelari cu filtru de rușine,
văd viața in nuanțe de maro.
Nu zic c-acum mă simt cu mult mai bine,
ci că nu mă mai simt \"de dincolo\".
Nu îți mai văd figura pastelată
și nu
Vis nuclear
Se-apropie o iarna nucleara.
Ne va răci de tot, pe toți, pe veci,
Îi simți de-acum fiorii, stând în casă,
Prins între ziduri de secunde reci.
Războiul rece a trecut,
PB