Poezie
Aripa lipsa
1 min lectură·
Mediu
Timpul s-a spart din nou.
În amurg curg blând
Și-mi las urmele dârele
Pe care le-am imprimat
în timpul zilei
Pe chipurile oamenilor
Să le rămână in ochi și riduri.
Mă înfășor cu tremur
În frunze putrede
Și las irealul luminii lunii
Să mă învăluie in luciu...
Suflul mi-a rămas inchis
În aerul jurul tău
Și-ți respir scursurile.
Sunt un vierme cu pretenții de omida
Ce așteaptă-n zadar
Să se transforme-n
Fluture.
023886
0
ideea poeziei e bună, însă cred că am întâlnit un dezacord: \"În aerul jurul tău\"poate ai vrut să spui : \" În aerul jurului tău...Sau nu?
și încă o observație, în versurile \"Sunt un vierme cu pretenții/
De omida ce așteaptă-n zadar\"...versificația ar trebui un pic schimbată, pentru că după cuvântul \"pretenții\" se face o pauză din cauza ritmului, cel în care l-am citit eu și reluarea cuvântului : \"de omidă\" nu apare bine, poate ai face versul mai lung în genul \"un vierme cu pretenții de omidă-s\" și mai departe e mai bine.