Poezie

De te-or fi prins

1 min lectură·24 ianuarie 2007

Mediu

De te-or fi prins furtunile pe drum,

și nopțile să te fi prins pe cale,

nu-ți fie teamă la poarta mea să bați,

că ușa casei mele nicicând nu-i zăvorâtă.

Îți va deschide-un înger pe care-l am de pază,

sau poate eu îți voi deschide simplu,

și-n locul meu te-oi așeza la masă,

și untdelemnul liniștei ți-oi pune pe picioare.

Eu știu ce-nseamnă drumul, înstrăinarea ce-i,

și știu ce-nseamnă-o grea singurătate;

așa că vino în toiul nopții grele

și-n casa mea găsi-vei adăpost.

Vei mai găsi, cum îți spuneam, un înger,

sau poate-un schivnic vei găsi-n genunchi,

și vei găsi mari porți întredeschise

și ușile cu ivărele trase.

S-ar mai putea să mă găsești doar singur,

așa cum sunt de două mii de ani,

ori s-ar putea să mă găsești vorbind

cu-acela care-i semn singurătății,

cu-acela care prieten bun mă are

și care își mai zice-nstrăinare.

001.072

Ovidiu Vasilescu Macin. “De te-or fi prins.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-vasilescu-macin/poezie/227269/de-te-or-fi-prins

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.