Poezie

Noapte la New York

Visare

1 min lectură·22 ianuarie 2007

Mediu

Orașu-i cuptins de neurastenie,

n-are odihnă, nici somn.

Cerșetorii-s stăpâni peste noapte,

cum peste zi polițiștii ar fi;

și nu sunt ceruri zgârîiate de turnuri,

nici lunatici să meargă pe-o umbră,

în ideea că s-ar balansa pe o sârmă,

care ar putea traversa această

fără de seamăn Metropolă.

Trec mașini cu sirenele-n țipăt, suprapuse

tramvaie mai trec; și mai trec legiuni

de națiuni,care mai de care mai grăbite,

fie că ziua-i în amiaza mare,

fie că-i chiar toiul nopții.

Subterane metrouri scârțâind în stații,

până la ruperea nervilor,

oameni fără nici o identitate,(aparent)

vagabonzi și drogați, țin de urât

mai târziului nopții și tîrfelor

și din când în când, parcă prea des,

strigă isteric, spasmodic,

câte-un muribund de sub roțile unui

taximetru galben ca lanurile de August,

din Sudul Franței,

că ar fi uitat să semneze ultimul testament,

în care era trecută doar o...pisică!!

001.211

Ovidiu Vasilescu Macin. “Noapte la New York.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-vasilescu-macin/poezie/226912/noapte-la-new-york

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.