Poezie

Cântecul efemeridei

1 min lectură·19 ianuarie 2007

Mediu

Nici templele cu turlele înalte,

nici regii cu cetățile de fier,

nici munții-ncovoiați sub greutate

nu vor rămâne veșnice sub cer.

Nici cerul însuși, cer nu va rămâne,

și nici lumina zilei n-o dura

mai mult decât în planul tău Stăpâne,

și-n tresărirea din privirea Ta.

Vremelnicie-i tot ce se cuprinde,

și-s măsurate zilele la toți,

cu lacrima ce-n ochiul Tău se-aprinde,

și cu răbdarea care ne-o arăți.

O trecere sunt neamurile toate

și la soroc în umbră vor cădea,

cum eu trăiesc un răsărit și-o noapte.

și mă întorc din nou în palma Ta.

001.179

Ovidiu Vasilescu Macin. “Cântecul efemeridei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-vasilescu-macin/poezie/226378/cantecul-efemeridei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.