doamna
Doamnă mare și mămică
A mămicii de copii
Deci bunică la nepoții
Care sau născut din fii
Eu, acesta care scrie
Care fata ți-a luat
Că așa e legea firii
O femeie și-un bărbat
Spun
Cuvântul
La început a fost cuvântul.
Cuvântul sa înmulțit și a umplut pământul.
Să nu rămană gol,…pe dinăuntru.
Pământu-ntreg e plin de cuvânt, acum.
Unele cuvinte,… mai alese,ies la
De ești neo-șmecher,spunem tupeist.
Ai un biznis tare,ești afacerist.
N-are importanță,muritor simplist !
În egalitate,ești ilegalist!
Doar cu demnitatea,omule artist
Poți să joci în
Daco-român
Sunt român și mândru!
Sunt din neam de... Dac!
Sunt bastard de, Roma?
Sau cu tată...Trac?
Asta nu se știe,nu interesează
Mama-i,importantă!
Tata nu contează
Mama e doar
fapt
Mișcarea e fapt!
E, faptul că trăiești.
Nu e vina ta când se-ntâmplă.
Mereu i se întâmplă,cuiva.
Să trăiască,un fapt.
Să-l facă,e mai greu.
E mai ușor de zis.
Dar nimeni nu zice
Tu, femeie și iubită
Mamă, care-mi crești copii
Tu ființă dragă mie
Pentru mine ,să devii
Dintre pământeni, anume
Cea mai bună
Și să știi
Că de-ar fii,ca să mai fie
Înc-odată să
Foamea
Cu pofta nesimțului ușor agramat
Și dorul pierdut al frumoșilor ani
Mănâncă din mine foamea de bani
Închisă-ntr-un cerc așa zis democrat
Mă satur cu vorbe-n mesaj
Îndrăzneală
Reguli făcute, să fie-ncălcate
Bunuri produse, să fie mâncate
Fecioare născute,apoi violate
Poezie compusă, în scopuri deșarte
Doar cel ce compune,trăiește prin
apoetul
Ce este acela care
Prinde-a scrie poezii?
Când șuvoiul de cuvinte
E prea gros pentru-a vorbii.
Stă să dea pe dinafară
Să se piardă caun fum
Dar penița îl
Răbdare
Sfântul pământ al mamei patrie
Întoarce mereu celălalt obraz
Soarelui răsare
Sau apune
Și rabdă lumina.
Și nedreptatea
Istoriei
Jumătate azi, jumătate mâine
Rabdă plugului brazda
demnitate
Ce-nseamnă demnitate, trăiri interesante,
Ori vile cu blazoane , spinări încovoiate,
Ce cred la unison,...că bogăția-i totul,
Și judecă dreptate,ciolanul din
Nerăbdare
Stai așteptând mereu să vină mâine
Din viitorul cel apropiat
Și cu ocheanul minții, îl apropii
De sentimentul cel nedezvoltat
Atrofierea vine de la sine
Consumă off-ul, fără
Zone
Petale de tablă
Pe marea de ciment
Înghețată
În valuri sure
Cercuri de alb
Colți ascuțiți
La capetele
Podului de flori
De mucegai
Vederi de tunet
Din bangul sonic
Al
Cine suntem noi românii
Și de ce suntem așa?
Fii de mamă violată
Ce pe tată nu-l iubea.
Fiii de fecior de târfă
Ce pe-aici,au năvălit
Hoți de mercenari,cu ziua
Ce copii au
dincolo...
Dincolo, e peste drum.
Sau peste munți și mări.
Peste hotarele minților noastre.
Între noi și dincolo,este ceva.
De trecut.
O limită,un prag,...o stare.
De bine.
Mereu vrem să
Încredințare
Þi-am jurat iubire
În aramaica veche
În care Iisus, pe cruce
A cerut iertarea
Pentru noi.
Sărut
ochii tăi
Cu buzele ude
De vinul împărtășaniei
Ating trupul tău
Ca pe
destinare
Omenirea-i amintire,
De simțiri și de trăiri,
De memorii colective-n,
Cugetări și nemuriri.
Toate-n lume-s trecătoare,
Rămânând în timp și- gând,
În memoria terestră,
În
Voi care n-aveți mamă și nici tată,
Voi pentru care nu contați, doar voi,
Voi cei ce ne vedeți în alb și negru
Voi care n-aveți cruce, nici eroi.
Voi care măsurați în lume totul,
Voi
Deprimare
Mi-e inima un bulgăre de ciumă
Și sânge negru-i închegat în ea
Arterele-s blocate către centru
Și circulația e tot mai grea
Eu am murit demult pe dinăuntru
Pe dinafară încă mai
fertilitate
Într-o zi,am întrebat o femeie.
Ești mamă?
A cui mamă ești?
Și ce ,dacă am întrebat-o.
Și, ce, dacă era mamă?
Era mama cuiva.
A cuiva, care poate întreba pe altcineva.
Dacă e
În iubire când faci valuri,
Valurile-s energii
Ele pot să facă bine,
Pot creea minunății
Numai apa cea mai pură,
Ce se mișcă-ncet și lin,
Valuri dacă face-i bine,
Chiar de binele-i
OV