Poezie
Iubirile noastre se cunoșteau
1 min lectură·
Mediu
Iubirile noastre se cunoșteau demult
Îmi trimiteam iubirea în ochii tăi,
Pe străzile purtate de pașii noștri.
Te jucai în jurul meu,
Iar spirala se forma
Din dorința mea și a ta neștire.
Nu ne cunoșteam.
Iubirile creșteau în vârstă,
Se întrebau dacă mai aveau puterea
Unei noi dorințe.
Într-o zi m-ai oprit.
Mi-ai spus că o dai cu chirie,
Că nu mai știai ce să faci cu ea.
Aveai doar o cameră cu covor
Și-un tablou căzut lângă temelie.
În camera aceea
Am pictat pe zid
Două lumini departe una de alta.
Numai distanța
Le mai ținea aprinse.
Soarele le-a zărit
Și, ca să le prindă în razele lui,
A ridicat pensula cu vârful bont,
Care încă mai credea
În culorile netrăite.
0013
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ovidiu todoran
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
ovidiu todoran. “Iubirile noastre se cunoșteau .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-todoran/poezie/14206106/iubirile-noastre-se-cunosteauComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.