Poezii

În locul meu stă acum un copil trist. Nu știu ce e cu el, știu doar că în ochii lui plânși se oglindește un soi de dumnezeu ateu care îl ispitește cu întrebările sale: De ce eu, de ce tu?...

OSOvidiu Strachinariu

0

0

Agățat de un ochi de geam stau ascuns, ferindu-mă de ochi ce ma pot recunoaște, cu ochiul meu, care încet se naște printre voi caut veșnic răspuns. ... Când te-oprești și nu știi care

OSOvidiu Strachinariu

0

0

Scriu, dar am sufletul departe căutând un alt suflet, e un drum greu și-am în inimă spini… Mă pierd în cuvinte și merg încet... când zi de zi te caut prin străini. Te văd mereu ca într-o

OSOvidiu Strachinariu

0

0

Singur... Pereții goi oglindesc alți pereți, rezemată de ei, o fereastră ascunde ideea de lume Sub tălpi, printr-o oglindă spartă timpul curge către destinații neștiute. E frig... Dintr-un alt

OSOvidiu Strachinariu

0

0

Tocmai m-am înțepat în nenorocitele voastre de muchii, de colțuri grosolan rupte din nesfârșitul și fără de vină întreg și m-am oprit pentru o clipă să las amestecul de sânge și venin să

OSOvidiu Strachinariu

0

0

Mă-ntorc spre voi, spre cel ce-am vrut să fiu, ca de la luptă un erou, plângând... că totul s-ar petrece doar în gând. Voi ați mai fi, dar eu... n-aș mai fi viu. M-am luptat, cu armate

OSOvidiu Strachinariu

0

0

Sunt când înger, când demon, într-o lume străină, un poet răscolit de un dor neștiut, port noaptea pe umeri, am în suflet lumină, Dar niciodată… nu m-ai cunoscut. Sunt demon când mă-nchid pe

OSOvidiu Strachinariu

0

0

Cuvintele au rămas nerostite, captive-ntr-un timp sugrumat chiar de trecerea-i grea... Buzele ei și ale tale au rămas doar ca două petale uscate... Sărutul e mort, iar iubirea s-a stins luând

OSOvidiu Strachinariu

0

0

Ca un copil legănat de brațe străine se simte pământul din mine când calci, Se scutură umbra lăsată în mine Când pașii tăi grabnic te fac s-o încalci. E umbra aceea ce tremură tristă, când

OSOvidiu Strachinariu

0

0

Iubito, ia-mă în brațe și ține-mă strâns lângă inima ta; găsește-mi te rog un loc în sufletul tău, și pierde-mă pe vecie, să nu mai știe nimeni… nimic de mine. *** Stinge lumina, iubito… Și

OSOvidiu Strachinariu

0

0

Sunt o simplă ramă de tablou rezemată de ideea unui perete ce nu mai există, o pereche de mâini care nu au mai scris demult și acum reînvață să scrie, o aripă zbătându-se în zadar să șteargă

OSOvidiu Strachinariu

0

0

Sunt o simplă ramă de tablou rezemată de ideea unui perete ce nu mai există, o pereche de mâini care nu au mai scris demult și acum reînvață să scrie, o aripă zbătându-se în zadar să șteargă

OSOvidiu Strachinariu

0

0

Oamenii nu pot să zboare. Nu e în natura lor… Chiar dacă fiecare dintre noi am avea aripi, tot nu am putea zbura. Ne-am dărâma reciproc de pe drumul ales și am rămâne agățați undeva între Cer

OSOvidiu Strachinariu

0

1

Dragă doamnă, sunt tot eu, De sus, din înalt, admir asfințitul… Sunt eu, băiatul acela cu aripi de zmeu Ce fără lumină își află sfârșitul. Dragă doamnă, vă deranjez pentru a mia oară, Nu că

OSOvidiu Strachinariu

0

2

Lumini și umbre au căzut în mormânt. Cerul s-a rupt și au căzut îngerii răi, Demonii buni au ieșit din pământ… Însă aici nu e loc pentru ei. Aici este frig și lor nu le place Le-ngheață

OSOvidiu Strachinariu

0

1

Sunt un înger rătăcind pe cărări fără nume, nu am nume nici eu, nu am aripi să zbor, Am fost până-n Rai… dar ei nu mă vor – mi-au spus că-s pierdut… Să mă caut în lume. Toate păreau că se

OSOvidiu Strachinariu

0

0

Am fost praf de stele, de cometă hoinară Din întuneric, voi, nu m-ați știut… Nu am crezut nicicând c-o să mă doară să mă sfârșesc… când tocmai m-am născut. Am fost praf de stele, n-ați știut

OSOvidiu Strachinariu

0

0

Un pas desparte cerul următor, de vechiul cer unde rămân bătând aripe… Și uit mereu că-s doar un muritor, că vieți dispar în tot atâtea clipe… Și-ncerc să uit că cerul s-a schimbat, dezordine e-n tot

OSOvidiu Strachinariu

0

0