Poezie
Inutila existenta
1 min lectură·
Mediu
Agățat de un ochi de geam stau ascuns,
ferindu-mă de ochi ce ma pot recunoaște,
cu ochiul meu, care încet se naște
printre voi caut veșnic răspuns.
...
Când te-oprești și nu știi care drum
e mai bun, care cale-i mai dreaptă
am sa-încerc fiecare cărare, și-am să-ți spun…
poate vei auzi, stai acolo și-așteaptă.
Când aluneci și cazi te ridic,
când plângi, mă ascund să nu vezi că sufăr cu tine,
Nu las urme, nu sunt, deci… nimic
Nu mă vezi, nu ma știi… n-ai nevoie de mine.
Am plâns când ai plâns, când ai râs m-a durut,
n-am putut să te-ating, să mă bucur cu tine
mă-ntorc în ochiul meu de lut poate-așa e mai bine…
Eu nu exist… tu nu m-ai cunoscut.
001.935
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Strachinariu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Strachinariu. “Inutila existenta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-strachinariu-0007166/poezie/145179/inutila-existentaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.