Poezie
când norii răstignesc peste natură
1 min lectură·
Mediu
când norii răstignesc peste natură
și-acoperă câmpiile cu umbre
crepusculul brăzdat parcă de ură
aruncă peste lume tușe sumbre
se-amestecă a smoală și a sânge
pământul și cu cerul parcă-n silă
un vânt cumplit copacilor le frânge
coroanele-ntr-o zbatere senilă
de colburi se încarcă toată zarea
iar corbii croncănesc în jur a moarte
enorme valuri învrăjbește marea
spre țărmuri ca obuze de departe
în case plâng femei de mijloc frânte
cerșind icoanei mute să oprească
stihia și mătănii fac să-nfrunte
urgia de sorginte diavolească
zâmbește-n ceruri Cel atoate cele
naturii-i lasă drumul să-și găsească
cernând seninul ca desprins din stele
și bunătatea sa dumnezeiască
023.316
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Oana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Oana. “când norii răstignesc peste natură.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/208026/cand-norii-rastignesc-peste-naturaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Poemul este un peisaj al naturii care se răzvrătește și își trezește energiile imense și cumplite.Seninul ca un surâs al naturii se transformă într-o vijelie stârnită de ura naturii față de nepăsarea omului.
0
capriciile naturii sunt copiate prin trairile sufletului omenesc.
Ne trece si apoi zâmbim!
Iar incercarile literare asta fac, reflecta, dar si linistesc.
Iti multumesc pentru popas!
Ne trece si apoi zâmbim!
Iar incercarile literare asta fac, reflecta, dar si linistesc.
Iti multumesc pentru popas!
0
