Poezie
În parc răpciune
din ciclul ”Pasteluri”
1 min lectură·
Mediu
În parc, lângă o bancă rebegită,
sub prima brumă dată de răpciune,
un biet tufiș înalță rugăciune
să-nmoaie vremea asta brusc răcită.
Un tei întinde ramuri disperate
spre frunzele în ocru ponosite,
cercând să nu le știe răvășite
de vânt și-n zarea largă aruncate.
Doar un castan fălos cronometrează
venirea toamnei, picurând în iarbă,
bile cu țepi și își șoptește-n barbă:
”E tot pustiu, și e deja amiază!”
Anemic, peste toate risipește
un soare raze, parcă rușinate
că și-au pierdut căldura, ca sedate
de frigul ce treptat se întețește.
În aer sună triste alăute,
cri-cri-uri scârțâite la-ntâmplare,
vreo câțiva greieri, cântă fiecare,
prohodul lui și-al frunzelor căzute
055.998
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Oana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Oana. “În parc răpciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/1746014/in-parc-rapciuneComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CDCDCosmin Dragomir✓pentru persevereanta in penibilitate. de ce ne-am apuca cu sirg sa rescriem, cu aceleasi cuvinte din lexicul de baza, aceleasi poezii scrise acum o suta si ceva de ani? oare nu ne mai incap acei scriitori, de ii imitam cu abnegatie?
0
OOce te-ai face fără noi, imitatorii trecutului?
Mă tot străduiesc să așez și altfel cuvintele din lexicul de bază, fără să-i ignor sau copiez pe cei de acum o sută și ceva de ani, dar nu reușesc.
Rămâne să mă mulțumesc deocamdată cu aprecierile tale asupra perseverenței.
Dacă voi reuși să le combin până la urmă într-o formă care să nu spună nimic, vei afla cu siguranță când timpul îți va mai permite să-l risipești prin paginile mele.
Te mai aștept.
Mă tot străduiesc să așez și altfel cuvintele din lexicul de bază, fără să-i ignor sau copiez pe cei de acum o sută și ceva de ani, dar nu reușesc.
Rămâne să mă mulțumesc deocamdată cu aprecierile tale asupra perseverenței.
Dacă voi reuși să le combin până la urmă într-o formă care să nu spună nimic, vei afla cu siguranță când timpul îți va mai permite să-l risipești prin paginile mele.
Te mai aștept.
0
DIIntre atâtea versuri abstracte, clopoțeii cuvintelor dvs. sună plăcut urechilor mele de pici. Plutește în aer o toamnă senină, plăcută, chiar dacă uneori „vremea asta brusc răcită” îmbrăcată „în ocru ponosit” frunzele teilor, iar:
\"În aer sună triste alăute,
cri-cri-uri scârțâite la-ntâmplare,
vreo câțiva greieri, cântă fiecare,
prohodul lui și-al frunzelor căzute.”
Exceptand strofa a treia, dar poate mi se pare, poemul curge simplu, placut.
Cu respect
Doru Emanuel
\"În aer sună triste alăute,
cri-cri-uri scârțâite la-ntâmplare,
vreo câțiva greieri, cântă fiecare,
prohodul lui și-al frunzelor căzute.”
Exceptand strofa a treia, dar poate mi se pare, poemul curge simplu, placut.
Cu respect
Doru Emanuel
0
DIIntre atâtea versuri abstracte, clopoțeii cuvintelor dvs. sună plăcut urechilor mele de pici. Plutește în aer o toamnă senină, plăcută, chiar dacă uneori „vremea asta brusc răcită” îmbrăcată „în ocru ponosit” frunzele teilor, iar:
„În aer sună triste alăute,
cri-cri-uri scârțâite la-ntâmplare,
vreo câțiva greieri, cântă fiecare,
prohodul lui și-al frunzelor căzute.”
Exceptand strofa a treia, dar poate mi se pare, poemul curge simplu, ușor, natural.
Cu respect
Doru Emanuel
„În aer sună triste alăute,
cri-cri-uri scârțâite la-ntâmplare,
vreo câțiva greieri, cântă fiecare,
prohodul lui și-al frunzelor căzute.”
Exceptand strofa a treia, dar poate mi se pare, poemul curge simplu, ușor, natural.
Cu respect
Doru Emanuel
0
OOacea strofă, vrea să sugereze prin ritmul ei trecerea spre vărsta a treia a vieții, acolo unde tempourile nu mai sunt așa alerte.
N-o spun ca scuză, ci doar ca intenție, iacă-tă, reușită.
N-o spun ca scuză, ci doar ca intenție, iacă-tă, reușită.
0