Al frunzelor mormânt

Poemul acesta e ca o nuca: mic, rotund, cu coaja tare, dar plina de miez aromat. Ma gandesc acum ca am copilarit cu un nuc in curte...Trebuie sa fi fost unul dintre primele mirosuri simtite, acela de frunze cazute. Toamna mirosea tare a nuc peste tot ...frunzele si cojile acela verzi desprinzandu-se incet, innegrite...nu stiu care dinte ele erau mai parfumate...dar de atunci mirosul de frunze toamna e pentru mine copilarie, acasa. Multumesc...

... stările prin care trecem sunt din cele mai felurite mereu.
Iată la mine a bătut un prim gând care anticipează melancolii de toamnă ce se așează temeinic ...