Poezie
Sonet XLVI
(viitor peste ruine … )
1 min lectură·
Mediu
Prea des mă plec cu fruntea peste masă,
de-acolo mă pornesc spre nou trecut
și-mi biruiesc prezentul prea durut
de grija că aici nu mai am casă.
Un gând mă poartă, pas spre început,
urnire poate aspră, dureroasă,
dar îmi ajunge viața mincinoasă,
o colivie ca un fals sărut.
Când mă trezesc, văd ziua luminoasă,
văd zorii unui mâine nenăscut;
ispită mi-e răspunsul nevăzut
de prima ursitoare arțăgoasă.
Doar am visat? Nici vorbă! Văd în mine
un viitor născut peste ruine.
001.500
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Oana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Oana. “Sonet XLVI.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/13913238/sonet-xlviComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.