Poezie
Sonet XXXIV
(ce adevăr e-acela ?)
1 min lectură·
Mediu
Ce adevăr e-acela pe care îl urmează
Nefericitul suflet, sub aspre învoieli,
Știind că frânt, în urmă, va fi de îndoieli,
Iar inima-i ciobită de el și sângerează ?
Ce cale poartă pașii, prin colburi ridicate,
De zorul către mâine, ori ce destin scârnav
Stârnește doar morgane, ca un deșert hulpav
Să-ngroape caravane în oazele visate ?
Simunul doar li-i gazdă albind în urmă oase,
De scarabei crestate, peste nisipul nins,
Ori reci spoiri de raze, născute-n astrul stins,
Însidefând lumina în zorile geroase.
Dorința desenează un țel imaginar,
Oricum, nemărginirii, nu-i poți afla hotar.
001.672
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Oana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Oana. “Sonet XXXIV.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/13907857/sonet-xxxivComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.