Poezie
Sonet XXXI
(se frânge rădăcina ...)
1 min lectură·
Mediu
În scorburi țintuite, de neguri și tăcere,
Zac astăzi prizoniere speranțe prăvălite
De stihiile vremii, din nesenin pornite,
Desțelenind prezentul de visele aptere.
Un lăstăriș crescuse peste plăpând ogorul,
Menit a fi temeiul pădurii viguroase,
Un paradis de triluri, poiene luminoase
Și adăpost vieții căutându-și viitorul.
Îmi rostuisem traiul, cu pace, și ardoare,
Schimbând seninu-n verde, și-n seve dar de nor,
Când m-a schimbat în urmă, în coadă de topor
Și-a prăvălit lăcașul, stupida nepăsare.
Măreț copac, din mladă, am ridicat prin trudă.
Se frânge rădăcina sub patima zăludă.
001.457
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Oana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Oana. “Sonet XXXI.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/13906808/sonet-xxxiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.