Poezie
Sonet XXVII
(maldăr de lujere ucise ...)
1 min lectură·
Mediu
Pustiului din suflet i-au înflorit ciulinii,
Câmpie nemiloasă din care viața-i dusă,
În care deznădejdea își urlă nesupusă
Blestem de alinare cu vorbele ca spinii.
Stăpâne pe grădina rămasă fără rond
Desțelenit de vântul stârnit de nebunie,
Gingașele simboluri s-au frânt dintr-o prostie
Făcându-mi tristă soarta și gândul vagabond.
Din adierea nopții rămas-a tânguirea,
Bolborosire-amară cu glas de plânset frânt,
Iar lujerele, maldăr, trântite la pământ,
Grotesc agonizează și îmi rănesc privirea.
Când te alintă soarta cu un buchet de flori,
Nu le-arunca-n rigole săpând după comori.
001.546
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Oana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Oana. “Sonet XXVII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/13905364/sonet-xxviiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.