Drumul spre niciunde

Atât de singur, zgribulit, nehotărât, rătăcitor, înfricoșat și temător iau calea către infinit. Pe străzi pustii pășesc grăbit, îngrijorat, nerăbdător, împovărat, dar scrutător spre sumbrul zilei asfințit. Mă află noaptea prăbușit, silabisind înșelător, incoerent, aiuritor, de mine însumi rătăcit. Orașul doarme liniștit, iluminat strălucitor, iar somnul lui odihnitor ignoră tragicu-mi sfârșit.