Învață-mă cum să mă rog !

Pornit pe-al vieții nou făgaș și drumuri cu destine scrise, mă aflu, monstru ucigaș ale-nceputului meu vise. Spre viață intermediar, postat-ai pântecul de mamă. Cu-ntâiul pas în calendar, prima mea noapte se destramă. Hrăzindu-i vieții mele rostul de-a le-ntrona pe toate-n suflet, îmi dai în Tine adăpostul și labirinturi pentru umblet. Calc apăsat peste pământ, pătrund oglinzile de ape, iar aerul îmi e veșmânt cât Duhul Sfânt îl simt aproape. Învață-mă, Fiule Sfânt ce să aleg, cum să mă rog, nu doar prin pilde, ori cuvânt, sau prin porunci din decalog ! Lumina Ta vreau să mă soarbă din tril înalt în zbor spre soare, din firul mătăsos de iarbă, răspuns la marea întrebare.