Ovidiu Mantaluta

Doare, dar Nu rupe vraja Al tău, Singur Smuls Dintr-al său Prea mult, și prea rău Þi-am spus Floarea rănită Se-nchide în sine Și lacrimă Amară de reproș E culoarea

Am ascuțit o femeie, netedă, arcuită Precum o sabie de Damasc Am mângâiat nopți întregi, cu sufletul gol, Fulgerul cald din ochii ei Acum, cu o privire, cad geamurile țăndări și taie

Muzicant de plăceri, fugăritele, Ieri Ca mai an dondăneam Alăuta ciupeam Azi, prin crâșme, beteag, Bețivan cu toiag Cu plânsori de senil si nădejdi de copil Ca mai an, ca mai ieri, Izgonit de

Un cerc De nimic Mă înconjoară, Zilnic, făcut din Nimicuri Probabil că asta Înseamnă ceva, Dar, am uitat Mă doare capul de atâta Nimic Iar, dacă e ceva Vine cineva Și-mi fură... În

Timpul meu, timpul Tău, Două râuri curate, curg În sens invers Ne scăldăm unul, în timpul Celuilalt Și întinerim, pe zi Ce trece Ne facem semn cu mâna, Și înnotăm, tot mai departe Și

Astăzi, dacă Învie lumina Si tot e o zi Numai astăzi Dacă învie Si ea Si tot e o lume Numai astăzi, noi De rostim, Si tot o fericire Goală, perfectă, Tu...

O floare uscată De baltă, Plutești, tu, pierdută În gând O caldă uitare, înaltă Mă cheamă pe calea Urcând Din văluri de raze, văd ochii Smaralde cu aripi Lucind În valea tăcerii,Ya

O ninsoare de mai Șterge drumul spre tine Vară, tu, fulgul, eu Vântul, iarna Cu mine… Doar în viscol sunt eu Parte rece de vis Floarea caldă, pe ram Zâmbet pal De

Ma culc pe-un vis, Ca pe un țărm, De marea mare legănat, Foșnind a pești, a stridii și a perle Și de-nceputuri De păcat Iar visul meu, chemând chemare E doar în visul tău Oh,

Te desenez din memorie… Nasul tău, Albastru, În locul sânului stâng Ce greu…și drag…mai este Ochii tăi, În palmă…senini și mirați De ce mi se-ntâmplă Evoluția Stilului E parte din

O poartă închisă pare închisă, Nu-i asa? Scrâșnește și tace Atunci când fugarul… Adăpost și uitare, de lupul Flămând…dinlăuntrul Lui Poartă neunsă, poartă neunsă, Încet, te descânt… Poartă

De ce să dorm, îmi spun... Doar, somnul, are partea lui Din mine, Și o să mi-o ceară Dacă mă doboară, o să-mi ia chipurile Din geam Și mâine n-o să mai fii... Și stau, veghez, la chipul

Îi cârpea Mamele Rochița de heder Cu petice din Pantalonii lui Yankele... Yankele, la bistrot, juca Rișk, cu un grec Sașiu...și foarte Afemeiat Iubea o gârbovă, Care bea și ea

Nichita, pe care sunt Gelos Þi-a sărutat Talpa Eu, îți număr Pistruii, Fără soț, Și ies În număr par.

Te chem pe tine, Care esti peste tot. Răsuni în mine Precum pasii singuratici Într-o sală de asteptare Te chem, chiar dacă esti Peste tot Si nicăieri destul. Am să te-adun din

Eu, sunt mai mulți Și nu ajung la ei Picături de liniște, Acid sulfuric în timpane Picături de Univers În ochi, Și mă ustură. Alte locuri: ar mai fi Sufletul, Gol La

Cerul dantelat de brazi Amurg Râul curge prin mine

E ora la care Regretul Sună din corn Câinii mușcă adânc Din vânatul zvâcnind Vino, vânătorule, Ai milă Ucide acest Sentiment