Ovidiu Mantaluta

Două perechi, fiindcă m-am născut. Alte două perechi, fiindcă m-am născut din părinți nepotriviți - nu au fost nici hoți, nici șefi, nici gestionare, nici...așa cum trebuie - să fi fost măcar

Ma gândeam uneori, că aș vrea o linie liberă cu Dumnezeu. De multe ori, suna ocupat, atunci când aveam timp să mă gândesc...la El. Probabil că formam, mereu, un număr greșit. De o vreme nu mai formez

e nouă, e gând - de curâd... Cărarea Prin visul neclar - a venit Mirarea de tine, de noi Mă patrunde Mai veche, mai vie, cuțit ruginit... Cărarea, mirarea, Și frica de tine De

Plânsoare de vis Închegat Nu-s frunze, Nici flori Curg, zilnic, ucis Pentru Pneu, pentru cizme Eu nu știu Câți kilometri de viață Vor purta Ale mele Negru de fum Și

Nu poți să arăți orbului Lumina, iat-o, Precum nu poți arăta Ologului Drumul prin oase Poți doar simula Lumina cu o lovitură Puternică În cap, Iar Drumul poate fi Povestit și

VIZIUNE Comunitatea școlii noastre: elevi, părinți, profesori, întreg personalul – construiește viitorul. În condițiile crizei economice și sociale din România, a desconsiderării muncii și

Ardere De toate Fripte, de o toană Și durere-n Cot Goale și superbe Scâțâind Hârtia Ale tale multe Bântuie Prin tot O fantomă vie Verde, O rusalcă Ce-n povești, Bunica O

Uite, vezi, sunt Cuminte. N-am dat foc La zăpadă, nici la Iarbă, și nici n-am plecat. Sunt tot aici, laolaltă cu rădăcinile și, dacă mă cauți puțin, mă găsești. Dacă nu, știu eu Alt

Clădit din visul iasomiei Și-al macilor amețitori, Adânc, În stâncă, dorul: Păcatul De-a te ști... Cu brațe-ntinse Seara, De vrem, Prin fum și noapte, Noi,ne știm...

A bătut viața la usă Tristețe de lut, eretică, arsă pe rug și rugată La ușa unei cărți cu povești de adormit Copiii, copilul de mine A adormit, iar sfârsitul Cu lacrimi albastre, de mări

Când ești copil Și zboară De zahăr și de cântec De lumi de basm Cu stele, cu zâne Și cu flori Căsuța vrăjitoarei De sânge e murdară - Frumoasă, și de taină Și plină de

Curg lacrimi din cer Peste coșul pieptului Plin cu fluturi De pădure Uneori zboară prin mine Ciori flămânde, Căutând păcate Cu gândul Apa din lac Nu spală Și urc dealul Așa,

De mult prea dorințe Firești Înnecate Un munte mutat Și parale... Buldozer, beton Nevastă de om Cresc vile în loc și taclale Cartofi și răsfăț O viață pe băț Un bâlci

Neam de țărani: Dealuri - malluri, Bucium - Internet Si jale… Echivalentul, azi – jalea… Tot ăia suntem, Cu Internet Cu tot!

Poți să umbli la mine în suflet Ca pe imaș Să alergi liberă, fără se te împiedici Sunt mândru că este atâta loc Liber Sunt bogat și plin De pașii tăi dragi

E seara... aceasta, Ce-i sfânt, pentru mine Nu stiu Dacă știu Ce-i bun Si e bine... Spectacol Trecut Crăciun Al iertării Uitare, în dar În seara-nserării... Crăciun Fericit... Urea

Am încercat să captez Visele Să le îmbuteliez sub presiune Și apoi Să ți le arunc În față Cu un gest criminal. Însă, au explodat În mine. E un risc Permanent În această Meserie.