Ovidiu

Adina, mi se pare ca incepi bine. Eu cred ca e important sa iei cititorul cu tine inca de la inceput, altfel nici nu il mai ai...de fapt... Asa ca daca incepi cu miezul problemei, l-a castigat imediat, l-ai prins in eveniment, introducerea o mai deduce el pe parcurs, e mai atagator asa. Zic eu...
Intrmeto-ul cu pasajele din rugaciune este iarasi bine-venit. Orce intercalare de voci creaza o polifonie care poate dinamiza mult textul. Iar faptul ca e vorba chiar despre rugaciunea de diminata duce la un conflict violent asupra perceperii personajului domnisoarei care a ramas gravida, asa am inteles eu...

E tare don\' Costel!
se simte chiar si firul poetic in aceste epigrame foarte subtile si incarcate de trimiteri sprintare. Felicitari!
Cu prietenie, Ovi

Și eu apreciez poemul, felicitări! Este fără îndoială expresia unei îmtâmpări autentice, mă feresc să spun \"reale\". A unei trări de tip metaforic.

nici mie nu mi se pare un text cu valoare literara... desi are iz de auto-ironie. asta e

O plăcere de lectură și încă ceva în plus. Dincolo de zglobăiala libii, văd bine că se merge la esențe, la redescoperirea unor fațele ale mitului. Ovidiu

Frumos poem, stii tu de ce. Parca ar fi o scadere spre final, chiar in ultimele trei versuri. Ovidiu

Nu pot să zic decât: multumesc!

Pentru mine este interesanta aceasta nevoie de \"țară\". O resimt și eu destul de acut... mai tot timpul am sentimentul că trăiesc în România LOR, foarte greu este, ne este, să descoperim locuirea aceea comună, atmosfera pe care o percep - să zicem - în atitudinea patriarhilor din vechimea vetero-testamentală. Asta e... Interesant text, te-am mai urmărit și în Ziua literară. Toate cele bune, Ovidiu!

Să nu zic în fiecare zi, dar cu siguranță în fiecare săptămână mă gândesc la Ion Chichere...

Dragii mei,

Cred ca e o poezie bună, în nota specifică a lui Costel Stancu. Cu prietenie, Ovidiu Gligu