oros marc

Nu stiu daca sa o iau, ca o consolare aceasta \'poveste\' de asteptare,
insa cunosc perfect starile incercate de personaj.
Cat adeavar : \"... suferința e mult mai adâncă decât fericirea; mult mai riguroasă și mai reală.\" - pentru ca suferinta e ca un virus care distruge tot, patrunzand in cel mai profund colt a-l sufletului rupand-ul de realitate...
Insa timpul vindeca ranile, intr-un fel sau altul...

uf!!!
sunt de-a dreptul impresionant de flatat de cum a-ti reactionat la mesajul
ce am incercat sa il pun in cuvinte.
in sfarsit cel putin o persoana a inteles ceea ce am vrut sa spun, si sper ca nu am sa va dezamagesc in ceea ce voi continua sa scriu despre cum vad eu existenta umana.
Este ea oare fara sens ca si gandurile mele fara sens?
Inca nu stiu, scriind poate se afla cineva care sa imi explice mai bine raspunsurile ce le dau imaginii mele din oglinda cand ma privesc : \"esti tu real marc?...\"

da, am exagerat puțin.
asta pentru că m-a supărat modul de expunere a subiectului, ce pare că vrea a se vinde printr-o reclamă alcătuită din câteva exemple.

iar literatură de specialitate chiar am studiat puțin.
sunt familiarizat cu acest domeniu, problema e că se simte forțarea a ceva ce necesită mai mult timp pentru o încadrare socială pozitivă.
mă opresc și eu aici.

pentru mine e ca un Matrix confuz și încâlcit.
nu mă descurc...
nu înțeleg nimic...

\'\'parcurg trotuarele cu o lentoare de broască țestoasă
la ora când culorile sunt cenușii iar dorința de aventură...\'\'
această parte m-a dus cu gândul la ceva... destul de,... cum să mă exprim?
îndrăzneț de sincer pentru următorele iubiri cu care nu prea se va descurca Eugenia, parcă din plictiseală?
știu...
e doar un poem...
:)
sau nu?

am îndrăznit să îmi spn o părere la una din criticile dv la proza \'Scrisoare\', a lui Ionescu.
Dacă o citiți și vi se pare prea îndrăzneață...
mă anunțați dv...
cu stimă

să știți că doar într-o oarecare măsură aveți dreptate. Am fost și eu revoltat, mai ales de o poezie despre D-zeu care era foarte urât scrisă, cu cuvinte foarte jignitoare la adresa moralității, și așa cum a-ți spus, doar penru publicitate lingvistică. I-am și scris vreo două acelui diletant, nu că eu aș fi nu știu ce , dar pentru un succes imaginar nu am să amesctec tot felul de cuvinte deocheate care să atragă atenția, pe deasupra fără vreo valoare literară.
Dar trebuie să recunosc că am întâlnit foarte multe scieri, foarte bune, atât proză cât și poezie, eseu sau personale.
Nu vă lăsați dezamăgită, dacă căutați, găsiți multe texte care vă vor satisface așteptările.
și asta o spune un om care nu are nici o legătură directă cu acest site.
Citesc și scriu și eu, ca oricare altul, din pură pasiune...

apropo...
nu am folosit vre-un cuvânt, sau vreo frază care să afecteze imaginea țării, detaliile privind acest aspect nu mă interesează.
\'\'Israelul este o tara normala ( si dezvoltata medical)\'\' , această frază nu mi se cuvine adresată, pentru că nu am susținut contrariul sub nici o formă.

eu spun că d-mna nu are dreptate în legătura \'bip\'-ului, chiar dacă aparent nu pare la locul lui, acel bip a exisat și în viața mea, repet, chiar dacă această proză e pur fantezistă. Dar nu aș crede că e pur fantezistă, din mai multe motive. Unul este că cei ce sunt la început de drum cu scrierea, folosesc des întâmplări adevărate, presărând ici colo mici fantezii. Cînd povestea unui om e pur fantezie, limbajul e mult diferit, or sunt excepții?...
Parcă o profesoră simpatică încearcă să își ajute elevul...
Fără ofensă.

:)
am probleme în percepția anumitor lucruri.
îmi cer scuze pentru \'țărănismul\' cu care am răspuns, și pentru că o fac așa târziu.
ulterior am înțeles, iar acum văd prima oară acest răspuns.
mulțumesc și...
iertare...

Nu pot să îmi explic simpla revoltă când citesc un asemenea text.
Cred că motivul este, percepția geșită a mesajului care a vrut Isus să îl transmită.
Nu a cerut niciodată să ne sacrificăm viața tânguirii în jurul Lui, ca niște oi stupide.
Nu, mesajul lui a fost să ne vedem viața ca un eveniment deosebit și să făcem tot posibilul să fie frumoasă prin dragoste și înțelegere.Și nu a fost singurul, care a încercat să transimită acest mesaj, doar că lumea în prostia ei, a înțeles că trebuie să ne închinăm Lui, ciar dacă El mereu insista să nu o făcem.
E frumos ce a făcut, dar e viața noastră, și o merităm nu din cauza Lui, ci pentru că este un proces al universului la care participăm activ, sau mai rău ,inactiv. Putem trăi și așa, mulțumind unui om ce a trăit acum două mii de ani și îl știm din scrieri traduse sub un semn mare al întrebării, că s-a sacrificat pentru noi (?), asta nu cred că am să înțeleg vreodată, sau trăim fericiți luând exemple din înțelepciunea Lui, și nu numai, știind că trebuie să avem grijă de noi și semenii noștrii.
Dar, mulți dintre noi, au nevoie de un cioban, chiar și la nivel spritual...
Fără ofensă, celor ce nu înțeleg ce vreau să zic.

unii pro, unii contra...
unii se leagă de greșeli banale de tastare,asta pentru că nu au văzut mai nimic din ce e scris, care se întâmplă, cel puțin mie, când scriu cu pasiune, chiar dacă scriu tâmpenii.
La alții însă am simțit o ură prostească și inutilă în critica lor, oricum s-au dat de gol că e subiectivă și ținta e persoana în sine nu poezia.
Alții, cu o pasiune rară,apreciază pentru un limbaj forțat, prin încâlceala lui de a avea impact asupra cititorului în fața căruia se dorește a fi descoperită o , divinitate ascunsă, să zic așa, .
eu nu critic, nu am ce, e doar o părere despre pasiunea oamenilor pentru...

\'\'pentru apararea pisicilor, si \" Legea hipnozei\".\'\' :)
să nu fie cu supărare dar...
să fim serioși.
aduceți argumente pentru utilizarea hipnozei la nivel de, monopol?
spuneți că pacientul decide ce și cum...
păi hai să vedem, dacă dv îmi spuneți numai lucruri bune despre o stare pe care eu personal nu am mai întâlnit-o,dar cu certitudine ajută și merită aplicată aproape la orice problemă, se poate numi cumva... manipulare?
chair așa de bună e tehnica hipnozei încât nu s-au întâlnit eșecuri în utilizarea ei?
nu cred, și ar fi corect să se menționeze posibilele probleme ce pot apărea în urma tratamentului sub hipnoză.
cum ar fi de exemplu, tulburările de personalitate?
ori și asta se tratează cu o altă hipnoză?
într-o asemenea situație, credibilitatea succesului la care aspirați, trebuie să se datoreze corectitudinii prezentării și părții mai puțin încununată de succes. Așa cum unii din noi prezentăm alergii la unele tratamente medicinale, și hipnoza poate provoca anumite reacții adverse, și cu această recunoaștere poate că reacțiile nu ar fi așa...
omul se ferește când ceva nou este prezentat sub o lumină mult prea favorabilă...
ori ne excită cumva aventura pe vre-un Titanic?

eu nu știu care e treaba cu acest scriitor. am citit două romane, \'Diavolul si domnisoara Prym \' ,și \' La raul Piedra am sezut si am plins \'. nu spun, mi-au plăcut, într-un oarecare mod, dar părerea mea este că, nu e un scriitor de calibrul reclamei care o are. și parcă din ce în ce mai banal scrie. nu am să mai citesc de la el nimic.

nu se poate face absolut nimic în acest sens. în oricare parte se încearcă, e sortit eșecului, și nu are legătură cu dorințele unui individ sau grup de indivizi, ori a vreo unei sau mai multe societăți, este o inutilitate și hrănirea celei mai simple speranțe în acest sens, pentru că acesta e singurul și ultimul lucru ce vrea omul să-l înțeleagă și să-l controleze, și nu va reuși. dincolo de limbajul în spatele căruia stă mesajul așteptând sub pericolul alterării, să fie transmis cu aceeași forță altor limbaje, îi stă în față diferența percepției celui care o primește, vis-a-vis de celui care o transmite. Pentru că diferențele sunt atât de mari, între comunicările interetnice, încât nici nu ne putem da seama.
Partea \'II\'-a mi se pare un banal refugiu din fața recunoașterii evoluției omului și a propriului eșec față de capcana banalității.
E normal că se banalizează, dacă nu ar fi fost așa, am fi rămas și acum să privim ca boul la poarta nouă focul...
Și nu e patetic, nu se poate transmite un asemenea mesaj din cauza experiențelor personale nesatisfăcătoare, clasificând toată existența noastră patetică.
\'\'... mai degrabă majoritatea dorește locuirea în spații cu multe coordonate familiare...\'\', nu își ține locul, pentru că și atunci când se întâmplă, se întâmplă involuntar, ca și cum ai pune o piesă de puzzle la locul ei. Să ne gândim, cum suntem așezați în societate și sub ce influențe...
\'\'Căci omul dorește să ajungă să trăiască... \'\' e puțin cam... pretențioasă această afirmație, doar dacă nu stăm undeva sus,cocoțați pe un piedestal al cunoașterii absolute... îmi aduce aminte despre atot-cunoașterea lui Cioran într-ale omului, pe când își plângea tragedia propriei vieți, transformând-o și în a-l altora.
Prima parte parcă îmi spune despre o teamă, care produce un conflict interior între inteligența prostească mult prea avansată și eul care se află permanent în pericol, în lipsa a ceva superior lui, ce își dorește nemurirea alături de speranța deșartă că ceva sau cineva va mântui, nu știu ce... sub influența umorului desigur, care și el, trebuie să aibă legătură cu ceva superior nouă.

Luceafăr eminescian?
și totuși... sunt de descoperit în acest text hiper-cunoscut, câteva emoții care te opresc și îți aruncă gândurile undeva, poate într-un loc secret al sufletului unde numai tu ai acces.

eu cred că oamenii ca noi, care iubim și totuși simțim singurătatea, nu sunt capabili să nu facă compromisuri cu sine însuși, și de obicei aceste compromisuri, distruge emoția pură și clară a iubirii.Eu sunt de părere că iubirea este un element indinspensabil existenței noastre, de fapt odată ce ne naștem, ne naștem cu ea, doar că pe parcursul permanentei treansformări, nu suntem atenți, și iată cum o simplă și greșită percepție,o destabilizează și se strecoară prin fiecare fisură mărind golul atât de tare, încât riscăm să murim în trupuile noastre de lut, care se vor mai târî prin viață, cu ultime impulsuri animalice pentru o supravițuire sortită eșecului...
În mod ciudat, aceste rânduri le trăiesc și eu acum, doar că la al meu sfârșit imaginea e diferită.

când mă gândesc la hipnoză, îmi sare gândul la un fel de manipulare combinată cu subiectivism.
asta deoarece nimeni și nimic nu poate garanta o stare benefică totală în urma unui, sau mai multe tratamente cu hipnoză, deoarece dacă rezultatele primei ședințe nu sunt satisfăcătoare, vor urma alte ședințe car vor influența comportamentul subiectului, într-un fel sau altul, involuntar.
acest eseu este ca o reclamă luminoasă pe o stradă întunecată dint-un oraș gol.
mai ales că se vorbește despre o țară care are probleme mult mai grave decât implementarea unei legislații ce ar favoriza doar o anumită categorie de oameni.
cât despre naivitatea oamenilor...

oprește...
poate in fața unei păpădii ce plutește prin fața ta, și al cărei plutire ai dezechilibra-o în goana ta...
sau poate oprește în fața unei frunze ce cade într-un târziu de toamnă...
sau în fața oglinzii să te oprești o clipă, poate vei descoperi esența vieții...
poate, oprește puțin timpul, care tu îl controlezi, prin emoții el devine mai intens ca spațiu, sau mai scurt...

sunt un simplu cititor, fara studii in acest domeniu, dar pentru mine aceasta lectura e excelenta. As cumpăra o asemenea carte sa o am acasa.