orfeu

Ne-am întâlnit la mijloc... Tu mergeai în susul drumului, Eu mergeam în jos... Ce-ai zice să rămânem aici, Eu să-ți spun cum e în susul drumului, Tu să-mi povestești cum e în jos?

Mâine? Ce e mâine? Nu există mâine Ci doar un șir de zile fără nume. Ieri, alaltăieri? Adică au fost? Când? Că nu-mi mai aduc aminte... De fapt, probabil nici ele n-au avut nume... Azi

Inima mi-e goala, intregul meu trup rasuna a ecouri dintr-un vechi demult. Si trupul mi-e cavou, rece si gol inghetat in fire pentru vesnicie. Si mintea mi-e un vechi castel in

Si e departe,pierduta-n zari,dincolo de zari,invaluita in negura timpurilor ce-au fost,sunt si vor fi,o lacrima...Plansa de moarte si izgonita de viata ea este visul vesniciei.Stelele sunt dedesubtul

Am fumat pana la filtru tigara lumii asteia si ce-a ramas? A ramas doar fum si scrum, un gust amar in gura... caci ce e lumea asta si viata decat un cancer al Nefiintei? Mda...viata e boala

Si fie ce-o fi deja nu-mi mai pasa, ma las in voia sortii ce mi-e soata. Si fie ce-o fi, timpul hotaraste cand si ce-a muri, cat si cine traieste... Si fie ce-o fi oricum mi-e

In amurg de noapte rece stau pe piatra disperarii privind luna cum straluce si vorbimd cu marea tacerii. stelelor,lacrimi de vapai, le cant cu dulce dor amarul ce mi-l port prin zari vesnic

Cât de aproape trebuie că sunt de stele De vreme ce le simt lacrimile Arzându-mi obrajii... Și de vreme ce tristețea lor mută Îmi picură în suflet Stropi de durere, Înseamnă că sunt aproape

Clipele ce or sa vina sunt doar clipe din mormant, de-acolo isi trag seva, cum facem toti din pamant. Si-s clipe moarte, clipe reci, sunt doar stele de singuratate pe cerul unei

Deschideti poarta cea mare cu-alaiul meu de vise sa pot intra si-acoperiti ochii soarelui sa nu-mi mai poata lua urma.

Ha! Mă faci să râd... Tu chiar crezi Că două singurătăți Pot face-un împreună?

Si-ar vrea,ar vrea,ar vrea va vrea,va vrea,va vrea, va fi vrut,va fi vrut,va fi vrut a vrut,a vrut,a vrut...

As vrea sa fiu zambet sa traiesc doar pentru-o clipa si-apoi sa m-afund in intuneric si sa dispar ca orice clipa fericita. As vrea sa fiu gand, sa pot muri,sa pot trai, sa cuprind

Iar cand pamantul mi-era departe iar viata doar o nalucire stapan eram pe cerurile `nalte, stapan eram in nemurire. Iar regatul meu era din aburi usor inaltati spre asfintit, aprinsi de visul

De multe mii de ori... Dar oricat am incercat sa ma feresc... Si-n fiecare noapte De vreo cadere-a frunzelor incoace mi-e rece... Fara-a tale soapte. Si inca te mai vreau Mai mult decat

Iar eu eram din umbre, din ceata zorilor devreme, din ale marilor unde dintr-un nor ce-n zari se pierde. Iar ea era din stele, din lumina lor rece aruncata-n noapte

E noapte... vremea parca-a-ncremenit iar luna de departe ma priveste linistit. Totul parca-i mort nici cucuveaua nu mai canta iar negurile-si impart peste tot eterna lor umbra... E ca

Astăzi voi fi pasăre… Da, așa m-am hotărât, Voi fi pasăre și de astăzi voi zbura Chiar și săptămâni, luni, ani, o viață Să găsesc toate așchiile Pe care ea, din nebăgare de seamă Le-a

Pasare, pasare, Tu nu canti acum, Asa-i? Tu ma chemi pe mine Stiu... Lasa-ma sa ma urc pe-o aripa Si-odata cu soarele ce-apune Sa ne topim in zari. Iti aud chemarea... Coboara... Intinde-mi

Toate valurile lumii asteia trec peste mine, ma acopera cu alge si-alte cadavre de vise in descompunere. Schelete ce odata tremurau sub razele lunii stau acum ingramadite pe pielea mea

Si daca ti-as spune Ca nimic nu arde Pe vecie Iar sorii vor apune O data ...pentru eternitate? Si daca ti-as spune Ca adevarul moare De-ndata ce-l rostesti Cand nimanui nu-i pasa? Si daca

Da?Esti sigura? Sau esti doar singura Si crezi Ca doua singuratati Pot face-un \"impreuna\"?

E un peisaj ciudat... cand stai pe marginea prapastiei ce ti sa casca-n suflet si-i simti raceala asternand flori de gheata pe ferestrele ochilor tai. E straniu... sa-ti indrepti cu disperare