orfeu

Astăzi voi fi pasăre… Da, așa m-am hotărât, Voi fi pasăre și de astăzi voi zbura Chiar și săptămâni, luni, ani, o viață Să găsesc toate așchiile Pe care ea, din nebăgare de seamă Le-a

Urasc mai mult de cand te iubesc... Gandurile mi le-as ucide, Dar din cenusa lor Aud ridicandu-se rasul tau. Mi-as inchide ochii si sa nu vad nimic, Dar apari tu,parca din vis, Ridicandu-mi

De multe mii de ori... Dar oricat am incercat sa ma feresc... Si-n fiecare noapte De vreo cadere-a frunzelor incoace mi-e rece... Fara-a tale soapte. Si inca te mai vreau Mai mult decat

Ha! Mă faci să râd... Tu chiar crezi Că două singurătăți Pot face-un împreună?

Cât de aproape trebuie că sunt de stele De vreme ce le simt lacrimile Arzându-mi obrajii... Și de vreme ce tristețea lor mută Îmi picură în suflet Stropi de durere, Înseamnă că sunt aproape

Mâine? Ce e mâine? Nu există mâine Ci doar un șir de zile fără nume. Ieri, alaltăieri? Adică au fost? Când? Că nu-mi mai aduc aminte... De fapt, probabil nici ele n-au avut nume... Azi

Ne-am întâlnit la mijloc... Tu mergeai în susul drumului, Eu mergeam în jos... Ce-ai zice să rămânem aici, Eu să-ți spun cum e în susul drumului, Tu să-mi povestești cum e în jos?

Pasare, pasare, Tu nu canti acum, Asa-i? Tu ma chemi pe mine Stiu... Lasa-ma sa ma urc pe-o aripa Si-odata cu soarele ce-apune Sa ne topim in zari. Iti aud chemarea... Coboara... Intinde-mi

Da?Esti sigura? Sau esti doar singura Si crezi Ca doua singuratati Pot face-un \"impreuna\"?

Si daca ti-as spune Ca nimic nu arde Pe vecie Iar sorii vor apune O data ...pentru eternitate? Si daca ti-as spune Ca adevarul moare De-ndata ce-l rostesti Cand nimanui nu-i pasa? Si daca

Toate valurile lumii asteia trec peste mine, ma acopera cu alge si-alte cadavre de vise in descompunere. Schelete ce odata tremurau sub razele lunii stau acum ingramadite pe pielea mea

Am fumat pana la filtru tigara lumii asteia si ce-a ramas? A ramas doar fum si scrum, un gust amar in gura... caci ce e lumea asta si viata decat un cancer al Nefiintei? Mda...viata e boala

E un peisaj ciudat... cand stai pe marginea prapastiei ce ti sa casca-n suflet si-i simti raceala asternand flori de gheata pe ferestrele ochilor tai. E straniu... sa-ti indrepti cu disperare

Inima mi-e goala, intregul meu trup rasuna a ecouri dintr-un vechi demult. Si trupul mi-e cavou, rece si gol inghetat in fire pentru vesnicie. Si mintea mi-e un vechi castel in

Clipele ce or sa vina sunt doar clipe din mormant, de-acolo isi trag seva, cum facem toti din pamant. Si-s clipe moarte, clipe reci, sunt doar stele de singuratate pe cerul unei

Iar cand pamantul mi-era departe iar viata doar o nalucire stapan eram pe cerurile `nalte, stapan eram in nemurire. Iar regatul meu era din aburi usor inaltati spre asfintit, aprinsi de visul

As vrea sa fiu zambet sa traiesc doar pentru-o clipa si-apoi sa m-afund in intuneric si sa dispar ca orice clipa fericita. As vrea sa fiu gand, sa pot muri,sa pot trai, sa cuprind

Si-ar vrea,ar vrea,ar vrea va vrea,va vrea,va vrea, va fi vrut,va fi vrut,va fi vrut a vrut,a vrut,a vrut...

Deschideti poarta cea mare cu-alaiul meu de vise sa pot intra si-acoperiti ochii soarelui sa nu-mi mai poata lua urma.

Si e departe,pierduta-n zari,dincolo de zari,invaluita in negura timpurilor ce-au fost,sunt si vor fi,o lacrima...Plansa de moarte si izgonita de viata ea este visul vesniciei.Stelele sunt dedesubtul

In amurg de noapte rece stau pe piatra disperarii privind luna cum straluce si vorbimd cu marea tacerii. stelelor,lacrimi de vapai, le cant cu dulce dor amarul ce mi-l port prin zari vesnic

Si fie ce-o fi deja nu-mi mai pasa, ma las in voia sortii ce mi-e soata. Si fie ce-o fi, timpul hotaraste cand si ce-a muri, cat si cine traieste... Si fie ce-o fi oricum mi-e

De-ar fi fost sa raman doar un cuvant nerostit, doar un gand fara viata, doar o parere purtata de vant prin lumi de basm invaluite-n ceata... De-as fi putut sa fiu un simplu-ar fi putut sa