Astăzi voi fi pasăre…
Da, așa m-am hotărât,
Voi fi pasăre și de astăzi voi zbura
Chiar și săptămâni, luni, ani, o viață
Să găsesc toate așchiile
Pe care ea, din nebăgare de seamă
Le-a
Urasc mai mult de cand te iubesc...
Gandurile mi le-as ucide,
Dar din cenusa lor
Aud ridicandu-se rasul tau.
Mi-as inchide ochii si sa nu vad nimic,
Dar apari tu,parca din vis,
Ridicandu-mi
De multe mii de ori...
Dar oricat am incercat sa ma feresc...
Si-n fiecare noapte
De vreo cadere-a frunzelor incoace
mi-e rece...
Fara-a tale soapte.
Si inca te mai vreau
Mai mult decat
Cât de aproape trebuie că sunt de stele
De vreme ce le simt lacrimile
Arzându-mi obrajii...
Și de vreme ce tristețea lor mută
Îmi picură în suflet
Stropi de durere,
Înseamnă că sunt aproape
Mâine?
Ce e mâine?
Nu există mâine
Ci doar un șir de zile fără nume.
Ieri, alaltăieri?
Adică au fost?
Când?
Că nu-mi mai aduc aminte...
De fapt, probabil nici ele n-au avut nume...
Azi
Ne-am întâlnit la mijloc...
Tu mergeai în susul drumului,
Eu mergeam în jos...
Ce-ai zice să rămânem aici,
Eu să-ți spun cum e în susul drumului,
Tu să-mi povestești cum e în jos?
Pasare, pasare,
Tu nu canti acum,
Asa-i?
Tu ma chemi pe mine
Stiu...
Lasa-ma sa ma urc pe-o aripa
Si-odata cu soarele ce-apune
Sa ne topim in zari.
Iti aud chemarea...
Coboara...
Intinde-mi
Si daca ti-as spune
Ca nimic nu arde
Pe vecie
Iar sorii vor apune
O data ...pentru eternitate?
Si daca ti-as spune
Ca adevarul moare
De-ndata ce-l rostesti
Cand nimanui nu-i pasa?
Si daca
Toate valurile lumii asteia
trec peste mine,
ma acopera cu alge
si-alte cadavre de vise in descompunere.
Schelete ce odata tremurau sub razele lunii
stau acum ingramadite pe pielea mea
Am fumat pana la filtru tigara lumii asteia
si ce-a ramas?
A ramas doar fum si scrum,
un gust amar in gura...
caci ce e lumea asta si viata decat un cancer al Nefiintei?
Mda...viata e boala
E un peisaj ciudat...
cand stai pe marginea prapastiei
ce ti sa casca-n suflet
si-i simti raceala asternand flori de gheata pe ferestrele ochilor tai.
E straniu...
sa-ti indrepti cu disperare
Inima mi-e goala,
intregul meu trup
rasuna a ecouri
dintr-un vechi demult.
Si trupul mi-e cavou,
rece si gol
inghetat in fire
pentru vesnicie.
Si mintea mi-e un vechi castel
in
Clipele ce or sa vina
sunt doar clipe din mormant,
de-acolo isi trag seva,
cum facem toti
din pamant.
Si-s clipe moarte,
clipe reci,
sunt doar stele de singuratate
pe cerul unei
Iar cand pamantul mi-era departe
iar viata doar o nalucire
stapan eram pe cerurile `nalte,
stapan eram in nemurire.
Iar regatul meu era din aburi
usor inaltati spre asfintit,
aprinsi de visul
As vrea sa fiu zambet
sa traiesc doar pentru-o clipa
si-apoi sa m-afund in intuneric
si sa dispar ca orice clipa fericita.
As vrea sa fiu gand,
sa pot muri,sa pot trai,
sa cuprind
Si e departe,pierduta-n zari,dincolo de zari,invaluita in negura timpurilor ce-au fost,sunt si vor fi,o lacrima...Plansa de moarte si izgonita de viata ea este visul vesniciei.Stelele sunt dedesubtul
In amurg de noapte rece
stau pe piatra disperarii
privind luna cum straluce
si vorbimd cu marea tacerii.
stelelor,lacrimi de vapai,
le cant cu dulce dor
amarul ce mi-l port prin zari
vesnic
Si fie ce-o fi
deja nu-mi mai pasa,
ma las in voia sortii
ce mi-e soata.
Si fie ce-o fi,
timpul hotaraste
cand si ce-a muri,
cat si cine traieste...
Si fie ce-o fi
oricum mi-e
De-ar fi fost sa raman
doar un cuvant nerostit,
doar un gand fara viata,
doar o parere purtata de vant
prin lumi de basm invaluite-n ceata...
De-as fi putut sa fiu
un simplu-ar fi putut sa