I.storie
Tovarășe președinte, năvăliră ei, tovarășe președinte, un copil a scos limba spre palatul prezidențial, iar el i-a privit uimit, să-l bateți pe limbă, da, pe limbă cu vergeaua
Era în jur de ora zece când Raul își întinse pătura pe bitumul negru și prăfuit. Privi pustietatea din jur cu aerul unui cunoscător. “Nimeni nu vine sus. Cartier de mărginași.” Soarele ardea
Nu știu de ce n-am scris in jurnalul meu despre Andreea. Mă uit la paginile pângărite de cuvinte și nu-mi pot explica. Asemenea multor adolescenți – deci oameni!, și asta v-o spun
