Texte în proză

I.storie Tovarășe președinte, năvăliră ei, tovarășe președinte, un copil a scos limba spre palatul prezidențial, iar el i-a privit uimit, să-l bateți pe limbă, da, pe limbă cu vergeaua

Era în jur de ora zece când Raul își întinse pătura pe bitumul negru și prăfuit. Privi pustietatea din jur cu aerul unui cunoscător. “Nimeni nu vine sus. Cartier de mărginași.” Soarele ardea