Hoinar vestit, poet la drumul mare
Ce-ai pus din timp popia la ciochini,
C-o mână umbli lumii-n buzunare
Cu alta-n stihuri Precistei te-nchini.
Dai,hăituit ca lupul pe la stână,
Târcoale-n
Cer copleșit de toate faianțele luminii...
Prin tei adânci mireasma captivă doarme,grea...
O temniță de ramuri fac coamele grădinii,
C-abia mai pot pătrunde albinele la ea.
Dar a tunat.Zări
S-a scuturat și vara
De când te tot aștept,
Îngălbenește țara
Cu mâinile pe piept.
Sub cer cu nori în corturi
Ori ploi cu vânt molîu
Se duc grăbit spre porturi
Sicriele cu grâu.
Vin corbi
Lutul s-a unduit în rugăciune
și te-ai născut tu, eu?
Vreau să mor, să reînvii,
să-mi aduc aminte cum am murit odată...
Aș putea să mă supun ție,
dar mă împotrivesc; e dificil...
Parcă m-aș
