Poezii

Hoinar vestit, poet la drumul mare Ce-ai pus din timp popia la ciochini, C-o mână umbli lumii-n buzunare Cu alta-n stihuri Precistei te-nchini. Dai,hăituit ca lupul pe la stână, Târcoale-n

Cer copleșit de toate faianțele luminii... Prin tei adânci mireasma captivă doarme,grea... O temniță de ramuri fac coamele grădinii, C-abia mai pot pătrunde albinele la ea. Dar a tunat.Zări

S-a scuturat și vara De când te tot aștept, Îngălbenește țara Cu mâinile pe piept. Sub cer cu nori în corturi Ori ploi cu vânt molîu Se duc grăbit spre porturi Sicriele cu grâu. Vin corbi

Lutul s-a unduit în rugăciune și te-ai născut tu, eu? Vreau să mor, să reînvii, să-mi aduc aminte cum am murit odată... Aș putea să mă supun ție, dar mă împotrivesc; e dificil... Parcă m-aș