Olteanu Stelian Dragos

E-ntâia ființă ce-o vede Copilul mic și fără minte. Ea-l privește, dar nimeni nu crede Cât îl va iubi de-acum înainte. Este un izvor

TOAMNA a sosit de-ndată Peste munți și peste mări, Prin îndepărtate zări Șiruri de cocori se-arată Printre nori. Cerul negru

Demult, demult s-a întâmplat, Acolo-n depărtare, Unde naștere au luat Planetele și-al nostru Soare. Atunci când acel

E-amurg. Valurile sunt liniștite. Se mai sfârșește încă o zi cu soare. E liniște. În port nicio suflare. Câteva corăbii puțin

Bietul lup a ajuns acum Dupa ce a fost condus pe ultimul drum Așa cum i se cuvenea unuia ca el Care-a făcut prăpăd printre oi- La

DROGURILE \"Iadul începe ca un vis, Poate, dintr-o curiozitate. Aici poți fi chiar și tu prins, Dacă