Poezie
PLANETA NOASTRÃ
1 min lectură·
Mediu
Demult, demult s-a întâmplat,
Acolo-n depărtare,
Unde naștere au luat
Planetele și-al nostru Soare.
Atunci când acel gigant
S-a divizat în părți mai mici,
Lor li s-au adăugat
Corpuri și meteoriți.
În acest mod s-a format
Frumoasa noastră planetă,
Dură, cu-n aspru climat
C-o viață inexistentă.
Apoi Luna i-a jurat
C-o va veghea îmbietoare,
Și blândul Soare i-a dat
Din razele lui strălucitoare.
Vulcanii mari aruncau
Lavă roșie și fierbinte,
Vânturi reci ades treceau
Purtând corpuri rătăcite.
Ape calde, stătătoare
Împânzeau acele ținuturi,
Primele viețuitoare
Mișunau prin adâncuri.
În timp apa s-a evaporat
Aducând oxigen în atmosferă,
Viețuitoarele au evoluat
Determinând schimbări în biosferă.
Astfel, peștii au migrat
Spre uscatul părăsit,
Acolo s-au adaptat,
Uitând de unde au venit.
Mulți ani de-atunci au trecut,
Viețuitoarele au evoluat,
Devenind puternice și de temut.
Întregul uscat l-au colonizat.
După o lungă așteptare
A apărut omul primitiv,
Ciudat și plin de nerăbdare,
Curios și inventiv.
Astăzi, lumea e schimbată,
Omul, și el e schimbat.
Tehnologia-i dezvoltată
Iar clima s-a modificat.
Fabrici, mașini scot mereu fum,
Deși fac rău planetei noastre!
N-ar trebui să-i mulțumim acum
TERREI, PLANETEI ALBASTRE?
005556
0