Olimpia Blăgoi
Verificat@olimpia-blagoi
„rainbow”
Formator de ingineri și crescător de poeți
La a doua citire, am descifrat o poezie de rafinat și profund optimism, propriu omului superior:
- speranța de mai bine: \"s-au scurs DEJA râuri exaltate\" dar pietrele au rămas;
- pacientia: \"AȘTEPTAREA timpurilor mai bune\";
- \"să-mi dezbrac melancoliile... stupide\".
La a treia citire, descoperi un discurs filosofic subtil ocultat, întrebându-te cine sunt personajele din acest dialog (\"uite că am ajuns\", \"tu le auzi\", \"eu zic\")?
OMUL- \"eu să-mi dezbrac\"; \"haine stupide\"
PUTEREA SUPREMÃ - care poate \"auzi respirația\" unor \"timpuri mai bune\", care stăpânește \"secundele și mileniile\".
Si mai constați că dialogul este purtat la un timp cosmic \"în depărtare s-au scurs râuri\", \"eprubetele cu secunde și milenii\"
Pe textul:
„uite că am ajuns" de silvia caloianu
Amintiți-vă de tragedia și doliul nostru \"internațional\" de acum câteva zile! Accesați site-urile celor plecați de pe poezie.ro: de-ați ști cât sunt de singuri!
Pe textul:
„De la Neagu Djuvara la poezie.ro" de cornel marginean
Pe textul:
„Anti-patimi" de Silvia Van
În câteva versuri, poeta concentrează un roman, o dramă:
- introducerea - personajul inocent, tânăr trece pudic și neobservat prin viață;
- narațiunea - prima și marea iubire;
- deznodământul - iubire neîmpărtășită, poate falsă, durerea despărțiri.
Figuri de stil rafinate, originale.
Pe textul:
„adio, iubire" de Monica-Ioana Bălan
Poezia începe cu imagini ample, cosmice, unde sentimentele sunt de aceleași proporții, iar fericirea surâde din înaltul cerului. Dar, se simte o amenințare, o nesiguranță: pe cer sunt \"nori\", ei \"cresc din pământ\".
Apoi decorul își reduce dimensiunile, atenția se focalizează asupra personajelor: \"eu îți împleteam cuvinte...\", \"tu habar n-aveai...\". Finalul este plin de durere și neputință în fața destinului (\"Dumnezeu\"), a monotoniei (\"astăzi era aceeași și aceeași zi\"), a singurătății (\"eu începeam înserarea\").
Forma acestei poezii redă, accentuează evoluția imaginilor și a stării de spirit a personajului. Prima strofă are versuri lungi, ample, ritm lent. Apoi, gradat, versurile sunt mai scurte, ritmul se accelerează, până la ultimul vers, unde totul se prăbușește brusc.
Pe textul:
„La limita" de Alina Manole
Daca pleci de bunavoie, intelegem ca nu ne iubesti!
Pe textul:
„la revedere www.poezie.ro" de Ciu Radu
Pe textul:
„21 iunie - 00 si un minut" de Mihai Leoveanu
Pe textul:
„Utopia I" de Radu Tudor Ciornei
Pe textul:
„optimismul meu parabolic" de silvia caloianu
As face mici observatii, dar ma tem ca-ti sare tandara ca multora de pe site! Totusi: ce-ai zice de varianta \"orbul isi nimerea Braila\" , apoi, nu stiu ce-s alea \"spirochete\".
Pe textul:
„Torquemada" de Radu Tudor Ciornei
Felicitări, Alma!
Felicitări, Filip!
Pe textul:
„Filip - în paginile Symposion-ului ieșean" de Alina Manole
Titlul este potrivit, este chintesența poeziei; sper că nimeni nu s-a limitat la din fața \"perdelelor trase\", a cortinei! Silvia, cât zbucium are viața noastră de după perdele!
Pe textul:
„Ascunsa, viata" de Silvia Van
Este, într-adevăr, fain, cu mai puține neologisme (nu sunt fan-Pruteanu, că el folosește \"neologism\" chiar în nume!)
Pe textul:
„Unplugged" de Florin Hălălău
Pe textul:
„Epigramiștilor" de Radu Tudor Ciornei
Cenaclul va fi sărăcit fără dl. Leoveanu. Păcat!
Pe textul:
„Apel pentru www.poezie.ro Chisinau" de Mihai Leoveanu
Când semnezi \"simulacrum\", parcă nu ești așa funebru!
\"Doresc să cuprind cu un sărut moartea\" sună jalnic, acum, când este vremea cireșelor și a studentelor în sesiune!
Pe textul:
„doresc să cuprind cu un sărut moartea" de Mircea Iosub
Pe textul:
„A treia intalnire la Oradea" de Adrian Cadar
Pe textul:
„A treia intalnire la Oradea" de Adrian Cadar
