Răspuns final ?
Privind aceeași stea ce mă inspiră
O vorbă-am vrut ca să îți spun,
Răspunsul tău mă cam intrigă
Nu pot să înțeleg, nu știu.
Să fi grăit tu oare adevărul ?
Sau eu am înțeles
Să pot uita!
Te văd din nou, în visul meu,
Te văd, apari ca un ecou,
Ecoul cel din urmă care…
Oare visez în continuare ?
Privirea ta mă înfioară
Iar glasul tău chiar mă doboară.
De ce
Nu te ajung
Ne potrivim ca marea cu muntele în față
Căci ne putem privi mereu.
Dar muntele nu intră niciodată-n apă,
Nici valul mării nu udă vârful său.
Există clipe scurte, când muntele
Apt de iubire
Se-ntâmplă-n astă viață cruntă
Să iubești, ceva ce
Rar, chiar des gânduți frământă
Să te întrebi, de ce te-ncântă.
Nutrești un sentiment ciudat
Ce-i drept, nu ști ce e
Crezi
Te-ai stins
Inca o petala cade rostogolindu-se in gol
Facandu-si loc printre atatea vise
Pe care le zdrobeste in cadere...
Insa aceasta petala e unica in felul ei,
E ultima petala, ultima
Același tablou
Zi de zi, același tablou,
Același fundal, un cardu banal,
Răsună trist, un veșnic ecou,
Un imn al durerii, un cânt al tăcerii...
Privesc spre zare, visez depărtare,
Aceleași
Martie
Martie, e luna în care aș vrea
Să-ți spun din nou, dacă aș putea
Aș vrea la început de primăvară
Să-mi dai o șansă, a doua oară.
Un cer senin este deasupra
O rază caldă, scaldă
Aștept…
O altă zi din viața mea
Se scurge-ncet și sigur,
Și mă întreb cât aș putea
Să mai trăiesc eu singur.
Iar amintiri îmi tot revin
Ca ploi în zi de toamnă,
N-a trecut mult, dar nici
În ciuda faptului că mă surprind gândind,
O fac involuntar, și generez idei și sentimente.
Gândesc prin invocări de sentimente reprimate,
Și retrăiesc ceva, ce singur mi-am interzis.
Eman
Insistent
Te privesc insistent, însă tu,
Te prefaci că nu vezi, și spui nu.
Ori de câte ori îți vorbesc,
Te prefaci că n-auzi, te ascunzi.
Te ascult gânditor când tu taci,
Te prefaci că nu
Despărțire
Se-ntunecă din nou afară:
Sfârșește altă zi din vară;
Și seara-ncet sosește iar:
O altă zi din calendar.
Dar nouri grei se scurg pe cer
Întunecând lumina slabă,
Și parcă văd eu
Meditații
Afară este iarăși întuneric
E frig și plouă, este nopate
Și mă gândesc c-a fost feeric
A fost… căci acum ești departe.
Să cred, aș vrea mereu c-a fost
Ceva ce ține de iubire,
Dar
Proiectat in spatiu, de a ta privire
Dorm in cosmos,
Maturat fiind de-ale tale ganduri
Ma usuc incet,
Sa dispar in randuri, repetate randuri,
In nestire pier.
Gandul tau, din vise iara ma
Compromis
Lup mâncat de oaie, compromis făcut,
Zilele vor trece, nopțile-au trecut…
Anii grei se scurg, plâng azi fără rost,
Nu pot să ascund ceea ce am fost…
Anii vin și trec, prizonier în
Tenebrele mari albastre,
Rasfrante peste ale mele ganduri,
Ucid cu gandul, a mea idee
Ce piere in neantul neajuns...
Un dinozaur al vechiului timp,
Se naste din dorinta macabra
Alungand ca o
Altfel...
Iar azi... e altfel.
Parcă nimic nu recunosc,
Trecutul e trecut.
Prezentul e acum.
Trecutul viitor, nu, nu va fi...
Ce e plăcut va fi doar scrum...
Și ce?!? Doar a trecut.
Și nu