Þi-am promis o cameră
în hotelul clădit
din nisipul ființei mele,
o încăpere cu pereții de fum
și podeaua de lut,
acolo, în timp ce plouă
sau e furtună,
în timp ce ninge peste văi,
ne vom
Întro zi,
când paznicul trupului meu a adormit,
deșeurile marine
mi-au pătruns pe nări
profitând de secundele de absență
și de ochii ce păreau
două sfere asfixiate
într-o beție de somn.
În lipsă de ocupație,
strivesc pete pe podeaua de lut,
pete ce nu vor să fie strivite,
pete ce vor să mai respire
aerul îmbâcsit din încăperea
cu grilaje de fier în care
mi-am petrecut
