Poezii

Þi-am promis o cameră în hotelul clădit din nisipul ființei mele, o încăpere cu pereții de fum și podeaua de lut, acolo, în timp ce plouă sau e furtună, în timp ce ninge peste văi, ne vom

Întro zi, când paznicul trupului meu a adormit, deșeurile marine mi-au pătruns pe nări profitând de secundele de absență și de ochii ce păreau două sfere asfixiate într-o beție de somn.

În lipsă de ocupație, strivesc pete pe podeaua de lut, pete ce nu vor să fie strivite, pete ce vor să mai respire aerul îmbâcsit din încăperea cu grilaje de fier în care mi-am petrecut