Poezieurban

Apel către Cer

1 min lectură·13 noiembrie 2009

Mediu

Întro zi,

când paznicul trupului meu a adormit,

deșeurile marine

mi-au pătruns pe nări

profitând de secundele de absență

și de ochii ce păreau

două sfere asfixiate

într-o beție de somn.

Pe plămâni mi s-a așezat

un morman de scoici și alge,

astfel că respir

doar aerul lor fetid,

ascult țipătul coleric

ce mă sfâșie ca pe o haină veche,

ca pe o cârpă îmbâcsită de praf.

Nu pot decât

să arunc cu pietre

în fereastra lui Dumnezeu.

Doar El

mă poate întoarce pe dos,

ca pe o față de pernă,

curățându-mă

de nisip

și de resturi acvatice.

001.127

olaru cosmin. “Apel către Cer.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/olaru-cosmin/poezie/13914637/apel-catre-cer

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.