Olariu Fabian

În goana după fericire Ei au uitat cum să iubească Cum să zâmbească, să vorbească Chiar și cum viața s-o trăiască Apar însemnele tăcerii Unei inimi fără cuvinte.. Când toate trec ramâne

Furtuna se pregătea să iese din casa norilor și să se plimbe deasupra orașului meu. Vedeam viața prin ochii unui porumbel zbuciumat, vedeam oamenii fugind pe străzi îngrijorați și panicați, dar

Momentan e iarnă Și drumurile înspre inimi Sunt blocate, înghețate, înzăpezite.. Fulgi cad ușor pe alei Pe crengi, prin parcuri Nu e nimeni. Balada greierului pare amorțită, Vioara

Eu cred că dacă iubești 2 persoane, tot timpul una din ele se va simți mai mult sau mai puțin iubită.Nu vei aparține niciuneia și niciuna nu îți va aparține ție ca și dedicare. E ca și cum ai merge

N-o sa ma plang ca stiu ce-i viata Sau c-am descoperit comori Departe e acum aproape Poti sa ajungi la El pe zori. Am stat atata timp in umbra Azi nu, poate ca maine da Notiunea timpului e

Ce dans prostesc.. Chiar e-o prostie Nu are rost, dacă tu... Nu îl dansezi cu mine. Și pân\' la urmă ce ție viața Te urci în fir..și pleci ca ceața Ziua e... astăzi fericire Mâine extaz în

Sunt trandafirul plin de spini Dar nu ai mei ma inteapa. Chiar daca sunt nedreptatit Stiu viata e prea dreapta.. Nu vreau sa plang doar ca ma doare Nu vreau sa rad doar ca e soare Orice model

Creație-i spun în poezie Ce vocile mi-au șoptit mie Privește viața ca pe-o joacă Un an pe an spre start îndreaptă. Povești că toate trec îs reale Doar viața nu e trecătoare Adună, scade sau

E simplu, dar si tu sti asta E greu..asta o stiu si eu Dar oare suntem noi in stare Sa ne iubim far\' Dumnezeu? Cuvantu-I Duhul Sfant in lume Si Adevaru-I Dumnezeu Isus e lupta interioara Pe

Ce-i dragostea, ma-ntreb adesea Si nici numai astept raspuns Sunt dornic sa-mi cunosc obsesia Scarbit de lacrimi si de plans Ma enerveaza constiinta E in razboi cu inima Creieru nu vrea sa

Cand eu sunt trist, orasu-i trist Si peste tot sunt numai fete intristate Lumina soarelui devine mai fricoasa Si parca zilnic e tot noapte. Cand eu sunt trist, \"ea\" nu e langa mine Ma

În încercarea mea de a distruge Corola de minuni a lumii Voi explica cum văd planeta Dacă oamenii nu ar exista Să spui mereu tot ce gândești Și să nu te gândești vreodată La cuvântul

Se pune praf pe acele versuri Ce plin de dragoste le-am scris A mea dorinta, vad ca trece E realitatea iadul, raiul vis. Ma simt un alb pion in jocul asta, Unde cam toti sunt

Ce sa iti scriu frumoaso Cum sa-ti soptesc mai stai Cu ce sa te impiedic As vrea raspuns sa-mi dai Caci am crescut in lume Si am iubit ceva.. Caci stiu ce e placerea Cand te compar cu

Ce este batranetea Exista antidot E-o boala mostenita Sa mor e tot ce pot Te-ai intrebat vreodata De ce imbatranim De ce palim cu totii Spre moarte infrunzind Imbatranim aicea Pe

Batrana catedrala ne-a cam sfintit de tot Azi imi aduc aminte, ce altceva mai pot Cum tu dormeai la mine in brate Si amandoi visam sub clopot. Acolo in umbra catedralei, Iubirea noastra a

Compozitor de vise, ce sper sa le traiesc Strain de lumea asta, de tot ce e firesc Ambitie de ciclop, de-a arata ca pot Sa inteleg ce-i viata, ma rog sa am noroc. Copil pe veci ramane ce tu nu

Imi este greu si tare doare Asa cum nu pot sa compun Singuratatea mea e mare Iar eu sunt un copil, pe drum. Cand tu imi spui.. nu vad iubirea Sa poata exista-ntre noi A mea fata-i ocean de

Sunt iuți..oamenii. Se grăbesc la moarte Nu știu măcar..de ce îi noapte. Se întreabă oare.. Bunul soare.. la ce folos Așa miscare? Vorbesc de zboruri Și de vise..și-atunci când mor Au

Acum taci. Încearca sa scrii mai departe Ignora-ti constiinta. Gândeste aparte... Usor usor totul...dispare din fata ta Si, – uite! – lumina. Caldura. Tradarea. Dulcea tradare. Încet, încet dispare

Am inteles astazi o lectie Instincte de animal ascund Am observat ca sunt o specie Copil gelos numit adult. Nu am talent in poezie Dar mostenesc o meserie Traiesc ziua sa vina noaptea Sunt