Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Piata Unirii

1 min lectură·
Mediu
Imi este greu si tare doare
Asa cum nu pot sa compun
Singuratatea mea e mare
Iar eu sunt un copil, pe drum.
Cand tu imi spui.. nu vad iubirea
Sa poata exista-ntre noi
A mea fata-i ocean de lacrimi
De parca-s fiul unei ploi
Ma bate orice gand pe umar
Si vanturile-mi sufla-n spate
Raceala-mi este cunoscuta
Cand eu pasesc, date la-o parte.
A tale maini, imbratisate
Si alte buze-or spune soapte
Cand cineva te-o strange-n brate
Eu voi simti in mine.. moarte.
Adio..stai, nu cred in basme!
Dar ma agat iar de sperante
Esti visul tineretii mele
Si viata visurilor noastre..
Un simplu om, o simpla viata
Dar infinit de melodii
Azi un batran ce tot compune
Noi doi..am fost odat\' copii
Ganduri marete, vise, zboruri
Si nopti tarzii, sub acel ceas
As vrea te rog daca se poate
Sa-mi spui in urma mea ce las.
002442
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
148
Citire
1 min
Versuri
28
Actualizat

Cum sa citezi

Olariu Fabian. “Piata Unirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/olariu-fabian/poezie/13909484/piata-unirii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.