Poezie

speranță

1 min lectură·1 decembrie 2010

Mediu

alergăm după tramvaiul de la colțul străzii

ca după o lume ce se pierde în ceață

cu tichetul, fluturându-l în spațiu,

ne mișcăm printre coloanele lui Ta-at

și ne schimbăm în sferturi de heroglife

care se pierd în zare.

în inimă coboară Steaua Strălucitoare

furnizându-ne itinerariul spre Casa Luminii

încât barca singuratică ne poartă spre Marele Fluviu

către templele lui Osiris și Amon-Ra,

care fărâme de iubire le va lega în square

și-n piramidele Egiptului antic.

alergăm după o poveste

ca după un adăpost sanctuar,

șlefuind colțurile pietrelor de pe fundul oceanului,

enigmele ne scufundă într-un triunghi bermudian

și noi prindem aripi renăscând ca niște biserici.

ca niște crini înclinați zăbovim

în lanul cu miros de flori

între vertebrele pământului

și stimulăm excitația nazală

să inspire invazia curenților de vitalitate

și fața ascunsă a razei roșie-portocalii

sau al emoției unui violet strident.

suntem doi fugari care aleargă după un tramvai

în inimă doar palpitații

și în Univers ecoul unui grai -

fugim după un colț de Rai.

001.306

Octavian Sergentu. “speranță.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/octavian-sergentu/poezie/13963146/speranta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.