Poezie
***
1 min lectură·
Mediu
Sunt în interiorul lacrimei de tată
care nu-și slăbește din ochi fiica
cu dragoste oarbă de ani- lumină
ca o obsesie care își vede împărăteasa
în rochie imaculată de mireasă
aripi doar aripi de îngeri
se ridică din amintirile apuse
și din călimara ce-a zăbovit să înșire
litere pe porumbeii care vestesc
doar mireasma de ploaie
și cea mai adâncă nuanță de iubire.
nici un post de radio nu mai anunță
joc de zâmbete pe vreme de soare
și doar străinii se mai salută stingher
ca de pe o muzică ritmată...
în inimă se încing ploile cu vânt
și doar o dragoste se strânge în piept
se mai frământă palid un părinte-
de dor de-a sa fată, de dorul unui chip.
001379
0