Poezie
Paharul rosu
1 min lectură·
Mediu
Paharul roșu
într-o seară, un prieten blond recita din baconsky
fascinat – ațintind paharul roșu
decapitat cu atâta lipsă de îndemânare,
atâta lipsă de fereală
(undeva, în bucătărie, eu-însumi contemplam
paharul scăpat din mână
tulpina de sticlă sfărmată din care se prelingeau,
iarăși se prelingeau
clipele mute ale unor amintiri
istovite de plânset)
și pe stradă, din automobilul său lucitor
un individ cu băscuță de arlechin
îmi zâmbea cu toți dinții și un altul
părea să se prăpadească de râs
pășind nepăsător pe trotuarul ud
veneam spre tine (era seara noastră)
iar paharul roșu adormise cuminte
în lințoliul de plastic portocaliu
al unei lăzi de gunoi
002788
0