Fugară prin suflete

Vedeam des întruchipări ale influențelor din mintea-mi, întruchipări care au însemnat ceva și mă poticnesc de o altă piatră de încercare, parte din piatra cea mare, parte din timp. Mă gândesc apoi, la o mulțime de lucruri până obosesc să fie frumos și liniște pentru ceilalți (așa pare, lume!) nu și pentru mine. Poate de aceea mă chinui să-mi ucid inconștient instinctul și simțirea de fugară prin sufletele altora, negăsindu-mă iar pe mine. Redefinindu-i cadrul de desfășurare am sărit din leagănul limitelor prin expresii lăuntrice la răspântii de vise ucise în accidente de mașină în intersecții pline de oameni demult slabi.