Oana Mihaela Drosu

Mama Când sufletul meu, De toate rănit, Zăcea peticit Și-n lacrimi și greu În antreu, L-ai luat mângâiat Și-n flori l-ai ținut Ca-n pântec de lut. Și-apoi mi l-ai dat Vindecat !

Cânți ? E păcat să te bucuri de ploaie. Plângi ?! Te-ntristează lumina sau umbra sau frunza umedă lipită-n podul palmei ?! Sau gândul ca poți fi umilă ca ea în podul aspru al unei palme ?!

Marțea, la aceeași oră, Furișat, din ascunzișuri, Negri toți, în pas de horă, Vin motani pe acoperișuri. Noaptea își pornesc, viclenii, Îndrăcitul ritm, în dans, Dezmorțind, din patul

M-am aplecat în fața ta, cuminte, Să mă închin, ca unui idol mut, Și prin veșminte să-ți cuprind genunchiul Cu palmele, sfios, și să-l sărut. Când l-am simțit rotund și rece-n palmă, Pentru o clipă

Ce l-a legat pe bărbat de femeie ?! Un gând, un păcat, o idee ?! Unicul adevăr este că i-a unit un măr !

Latră în fața blocului un câine. Latră în fața câinelui un câine. De trei ori latră câinii din fața câinilor de câini. Cineva ne aruncă un os. Îl câștig, dar îl las câinilor, din mândrie de

În umbra adormitelor brațe pe care salcâmii le \'nalță spre întuneric, rămânem amândoi, cu mâinile întinse, unul spre celălalt, ca doi salcâmi ...

Cioplești în piatra sufletului meu Ca în căldura daltei azi să-nvie. Și-atâta ai cioplit, că mi-este greu Să port acum o coală de hârtie În loc de inimă. Și taie mult și-adânc Și sângele se

Paturi de spital Fecioare albe, ne\'ntinate, Ce-așteaptă noaptea, temătoare, În blânda lor timiditate, O experiență ce le doare ... Fecioare reci, înfrigurate, Care nu știu ce-o să

Ne lovesc minutele în timpane, puternice și inegale. Auzi cum lovesc ?! - unul câte unul - lovituri scurte, lovituri lungi, ca boabele de struguri, ca un ritual vechi, minute mici, minute mari ...